Eșecul contraofensivei ucrainene a fost cauzat de un „dezechilibru” major existent între obiectivul politic și capacitatea armatei ucrainene de a îndeplini acest obiectiv, este concluzia la care a ajuns un analist ucrainean al Institutului Național pentru Studii Strategice, instituție aflată în subordinea președintelui Volodimir Zelenski. Armata ucraineană pur și simplu nu a avut capacitatea „ofensivă” de a-i scoate pe ruși din fortificațiile Surovikin și de a „tăia” practic frontul rusesc în două. În plus, armata ucraineană e condamnată să „rămână activă” pe câmpul de luptă: un război static, defensiv, nu va face decât să crească presiunile asupra Kievului pentru „înghețarea” conflictului. Și totuși, dacă armata ucraineană nu poate învinge în acest moment armata rusă, ajutorul militar al SUA poate însă „înfrânge” pe termen lung Rusia. Iar o Rusie înfrântă și slăbită, înseamnă o China slăbită, este concluzia unei analize publicate de Hudson Institute.

Dacă tot vine iarna, să păstrăm analogia și să ne imaginăm un înotător aflat în mijlocul unui lac pe cale să înghețe: cam asta e situația în care se află acum armata ucraineană. Înotătorul trebuie să dea mereu din picioare și „să se miște” pentru a împiedica formarea unei pojghițe - fatale - de gheață în jurul lui.

Practic, armata ucraineană a fost cumva „condamnată” să treacă la ofensivă, deoarece lupta în defensivă nu face decât să crească riscul „înghețării” conflictului din Ucraina, după cum a explicat Mikola Bielieskov, analist al Institutului Național pentru Studii Strategice din Kiev.

„Campania armatei ucrainene din 2022 a reprezentat o îmbinare perfectă între obiectivul politic, capacitățile militare și performanța trupelor pe teren. Strategia politică de apărare, combinată cu contraatacuri, a fost ce trebuie”, a precizat, într-un comentariu publicat pe rețeaua X/Twitter, Mikola Bielieskov.

În schimb, acest echilibru s-a rupt în 2023: mult-așteptata contraofensivă de primăvară a fost, în cele din urmă, declanșată în timpul verii. Ceea ce se dorea o „tăiere” rapidă, în două, a grupurilor de armate ruse pe axa Orihiv-Tokmak-Melitopol s-a transformat, după aproape 5 luni, într-un foarte neplăcut „război pozițional” de tranșee. În loc de 115 kilometri (distanța de la liniile inițiale ale ucrainenilor și până la obiectivul Melitopol), armata Kievului a reușit să pătrundă doar 17 kilometri în adâncimea dispozitivului de apărare rusesc.

„În 2023, armata ucraineană a trebuit să desfășoare operațiuni clasice de ofensivă, pentru a-și elibera teritoriile. Lupta în defensivă nu mai era de ajuns, deoarece o luptă în defensivă duce la sporirea presiunilor pentru înghețarea conflictului, iar primele astfel de semne au apărut în SUA încă din noiembrie 2022”

Analistul ucrainean a accentuat ideea susținută de șeful armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi: într-un conflict modern în care ai două armate la paritate, cu tehnologii și armament similare, cel aflat în defensivă va fi mereu avantajat.

Cele 21 de luni de război au arătat clar că, în războiul secolului XXI, atacatorul este dezavantajat inclusiv de faptul că e „obligat” să lanseze atacuri cu unități mici (pluton, companie), întrucât dronele permit vizualizarea aproape instantanee a câmpului de luptă de către comandanți.

Concluzia: în războiul modern devine cvasi-imposibilă concentrarea de trupe în eșaloane mari, în vederea unui atac. Faci asta și te trezești cu Himarsul peste tine. Sau cu un obuz rusesc tras la trei minute scurse de la identificarea țintei.

Rezultatul: când niciuna dintre tabere nu poate „sparge” frontul, se ajunge, invariabil la un război pozițional, de tipul Primului Război Mondial. Cam ce vedem acum în Ucraina. Iar acest război nu este unul favorabil Kievului: Rusia are capacitate industrială net superioară, poate lovi cu rachete și drone orice colț de pe teritoriul ucrainean, ceea ce ucrainenii nu pot.

La cum stau însă lucrurile pe front, în acest moment rușii țin în mână cărțile câștigătoare.

Spre norocul Kievului, cei mai redutabili adversari ai armatei ruse sunt tot rușii: dacă Ucraina nu poate „înscrie” vreun gol, rușii dezvoltă în continuare un talent inegalabil în a-și da autogoluri. Cum e cazul recentului dezastru militar de la Avdiivka, unde armata rusă a pierdut sute de vehicule bindate și mii de soldați.

Partea goală a paharului: atacurile susținute de la Avdiivka arată însă că Putin și liderii armatei ruse nu dau doi bani pe numărul de pierderi sau tehnica de luptă distrusă ori abandonată. Kremlinul arată că nu renunță la planul de „asimilare” a Ucrainei și încearcă, în continuare, să acapareze teritorii și să cucerească noi localități.

Pe rețelele sociale, există mărturii ale militarilor ucraineni șocați deopotrivă de numărul de pierderi rusești și de faptul că, în ciuda acestora, armata rusă continuă să livreze carne de tun. „10 Kalașnikovuri ruginite trag mai multe gloanțe decât o armă de asalt americană modernă, iar un tanc vechi trage obuze la fel de letale”, este concluzia unui veteran ucrainean.

Armata lui Putin din Ucraina e practic noua Armata Roșie, care pare să spună întregii lumi: „Nu aveți voi muniții, câtă carne de tun avem noi”.

Și totuși, câți militari a pierdut armata rusă? Indiferent de surse, răspunsul unanim este: enorm.

Serviciile militare de informații britanice estimează că Rusia a înregistrat între 150.000 - 190.000 de „pierderi permanente” (morți și grav răniți).

Oficiali ai guvernului SUA au declarat pentru NYT că rușii au pierdut în jur de 300.000 de oameni (120.000 morți + 180.000 răniți) în Ucraina.

Conform serviciilor militare de spionaj americane (Defense Intelligence Agency - DIA), până în aprilie 2023, Rusia pierduse 223.000 de militari (din care 43.000 uciși).

Pierderile înregistrate în rândul armatei ucrainene sunt și ele extrem de mari: conform NYT, care citează oficiali americani, ucrainenii au pierdut aproape 200.000 de militari (70.000 uciși + cca. 120.000 răniți).

Armata ucraineană numără circa 500.000 de militari, în vreme ce armata rusă circa 1,2 milioane.

Dacă aceste pierderi se adeveresc, rezultă, în cel mai fericit caz pentru Kiev, un raport de 1:1,5 „în favoarea” Ucrainei: la fiecare doi militari pe care îi pierde Ucraina, Rusia ar pierde trei.

În decembrie 2022, consilierul președintelui ucrainean Zelenski, Mihailo Podoliak, declara că - până în acel moment - între 10.000 - 13.000 de militari ucraineni fuseseră uciși în război.

Și totuși, ajutorul militar oferit de SUA Ucrainei poate duce la înfrângerea Rusiei în Ucraina. O analiză făcută de think-tank-ul american The Hudson Institute arată cum ar putea „înfrânge” SUA Rusia pe frontul ucrainean fără ca vreun soldat american să tragă vreun glonț și cum ar putea epuizarea și slăbirea Rusiei să ducă - prin ricoșeu - la slăbirea Chinei.

Analiza demontează, în primul rând, un mit cel legat de „cecurile în alb” pe care SUA le dă Ucrainei.

În realitate, niciun cent din cele aproape 70 de miliarde de dolari oferiți ca ajutor de SUA Ucrainei „nu au părăsit” Statele Unite.

„În realitate, acest ajutor vine în sprijinul industriei de apărare și creează locuri de muncă în 38 de state americane”, se arată în documentul recent publicat de The Hudson Institute.

Apoi, în urma invaziei Ucrainei, țările europene au încheiat contracte sau au plasat comenzi de armament made in USA în valoare de 90 de miliarde de dolari. Acești bani „intră” în economia americană și creează locuri de muncă bine plătite pentru muncitorii americani.

„Fapt: pentru o sumă relativ modestă de bani, SUA ajută Ucraina să demanteleze forțele armate ruse, fără ca vreun soldat american să tragă vreun foc”

The Hudson Institute arată că „Rusia este un important adversar geopolitic pentru SUA”. Faptul că rușii au pierdut, conform estimărilor, până la 300.000 de oameni, arată că „forța inițială de invazie din februarie 2022 a încetat practic să mai existe”.

Pe lângă pierderile de vieți omenești, pierderile în echipamente de luptă ale Moscovei sunt și ele colosale. Conform datelor din surse deschise, rușii au pierdut, printre altele, peste 2.400 de tancuri (distruse, avariate, abandonate, capturate), peste 4.000 de blindate, peste 1.100 de piese de artilerie (tractată, autopropulsată, lansatoare de rachete)

În plus, „o Ucraina victorioasă în fața Rusiei înseamnă un Taiwan mai sigur”.

„Rusia e partenerul (junior) al Chinei. O Rusie slăbită și înfrântă înseamnă o China mai slabă. Beijingul e atante la modul în care puterile occidentale sprijină Ucraina, prin urmare, o Ucraină puternică și victorioasă va duce la un Taiwan mai puternic și capabil să facă față agresiunii Chinei”, se arată în analiza institutului american de studii strategice și militare.

Astfel, în acest context, ajutorul militar oferit SUA Ucrainei va duce la o SUA mai puternică în regiunea Indo-Pacifică.

Explicația think-tank-ului american: armamentul trimis de Washington trupelor ucrainene pentru a combate armata rusă nu afectează cu nimic capacitatea armatei americane de a purta un ipotetic război în regiunea indo-pacifică: rachetele GMLRS (folosite de Himars), rachetele anti-radar de generație veche ori rachetele aer-aer (tot de generație veche) folosite cu succes în Ucraina „sunt oricum irelevante într-un conflict din Indo-Pacific sau urmează să expire oricum în curând”, se arată în analiză.