Un amplu studiu suedez a scos la iveală un paradox în ceea ce priveşte persoanele diagnosticate cu o teamă excesivă de boli grave: acestea tind să moară mai devreme decât persoanele care nu sunt foarte vigilente cu privire la problemele de sănătate, relatează News.ro.
Hipocondria (ipohondria), numită acum tulburare de anxietate legată de boală, este o afecţiune rară, cu simptome care depăşesc îngrijorările obişnuite legate de sănătate.
Persoanele cu această tulburare nu reuşesc să se debaraseze de temerea de a fi bolnavi, în ciuda unor examene fizice şi teste de laborator normale.
Unii pot schimba doctorii în mod repetat. Alţii pot evita îngrijirea medicală.
„Mulţi dintre noi suntem uşor ipohondri. Dar există şi persoane aflate la cealaltă extremă a spectrului, care trăiesc într-o stare perpetuă de îngrijorare, suferinţă şi ruminaţie cu privire la faptul că au o boală gravă”, a declarat dr. Jonathan E. Alpert de la Centrul medical Montefiore, New York.
Persoanele cu această tulburare suferă şi „este important să le luăm în serios şi să le tratăm”, a spus dr. Alpert, care nu a fost implicat în noul studiu.
Tratamentul poate implica terapie cognitiv-comportamentală, tehnici de relaxare, educaţie şi, uneori, medicamente antidepresive.
Cercetătorii au descoperit că persoanele cu acest diagnostic au un risc crescut de deces atât din cauze naturale, cât şi nenaturale, în special sinucidere.
Stresul cronic şi impactul acestuia asupra organismului ar putea explica o parte din această statistică, au scris autorii.
Studiul, publicat miercuri în revista JAMA Psychiatry, a abordat „o lacună evidentă în literatura de specialitate”, a declarat David Mataix-Cols, de la Institutul Karolinska din Suedia, care a condus cercetarea.
„Am fost norocoşi”, a spus el, deoarece sistemul suedez de clasificare a bolilor are un cod separat pentru ipohondrie, permiţând analiza datelor privind mii de persoane pe o perioadă de 24 de ani, 1997-2020.
Cercetări mai vechi sugeraseră că riscul de sinucidere ar putea fi mai mic pentru persoanele cu această afecţiune.
Cercetătorii au bănuit însă, bazat pe experienţa clinică, că acest lucru ar fi incorect.
În cadrul studiului, riscul de deces prin sinucidere a fost de patru ori mai mare pentru persoanele cu diagnosticul de ipohondrie.
Aceştia au analizat 4.100 de persoane diagnosticate cu ipohondrie şi le-au comparat cu 41.000 de persoane similare ca vârstă, sex şi judeţ de reşedinţă.
Ei au folosit o măsurătoare numită ani-persoană, care ţine cont de numărul de persoane şi de perioada în care au fost urmărite.
Ratele generale de deces au fost mai mari la persoanele cu ipohondrie, 8,5 faţă de 5,5 la 1.000 de ani-persoană.
Persoanele cu această afecţiune au murit mai devreme decât ceilalţi, cu o vârstă medie de 70 de ani faţă de 75 de ani.
Riscul lor de deces din cauza bolilor circulatorii şi respiratorii a fost mai mare. Cancerul a fost o excepţie: riscul de deces a fost aproximativ acelaşi.
Trimiterea unui pacient excesiv de anxios la profesionişti în domeniul sănătăţii mintale necesită atenţie, a declarat dr. Alpert, care conduce consiliul de cercetare al Asociaţiei Americane de Psihiatrie.
Pacienţii se pot simţi jigniţi, deoarece au impresia că sunt acuzaţi că îşi imaginează simptomele, spune medicul.
„Este nevoie de mult respect şi de sensibilitate transmisă pacienţilor că acest lucru în sine este un fel de afecţiune, că are un nume”, explică dr. Alpert. „Şi, din fericire, există tratamente bune”, menţionează el.