Alegerea Papei Francisc în martie 2013 a marcat începutul unei noi ere a conducerii Bisericii Catolice. De la întâia sa apariție în public, după ce a devenit primul papă din emisfera vestică, liderul de la Vatican i-a inspirat și fascinat pe catolicii din toată lumea, fiind declarat persoana anului 2013 de către revista Time, care l-a numit un „papă al poporului”. Suveranul pontif a murit luni, în a doua zi de Paște, după 12 ani în fruntea Bisericii Catolice, a anunțat Vaticanul.
În prima parte a pontificatului său, așteptările din partea credincioșilor și a întregii lumi erau uriașe. Papa Francisc vorbea în cuvinte simple, dar puternice.
Suveranul Pontif a evitat capcanele obișnuite ale luxului papal; era văzut ca un outsider și un reformator natural. A provocat rumoare în rândul conservatorilor, dar nu destul cât să afecteze susținerea globală de care se bucura.
În cei aproximativ 12 ani de când a fost ales papă, Francisc și-a păstrat multe dintre caracteristicile sale prin care s-a remarcat inițial, schimbând fața Bisericii Catolice într-un mod semnificativ și cu efecte ce ar putea fi de lungă durată, inclusiv în domenii precum imigrație și protejarea mediului.
Papa Francisc s-a găsit, însă, de multe ori prins între doi poli complet opuși – prea conservator pentru unii, prea liberal pentru alții, scrie The Washington Post.
Jorge Mario Bergoglio, pe numele său real, s-a născut la Buenos Aires în 1936, fiind fiul unor imigranți italieni veniți în Argentina. Tatăl său, Mario, era contabil care lucra pentru compania de căi ferate, iar mama lui, Regina Sivori, s-a dedicat creșterii celor cinci copii ai familiei, potrivit site-ului oficial al Sfântului Scaun.
Bergoglio a studiat meseria de tehnician chimist și a lucrat în mai multe domenii, inclusiv ca om de serviciu și paznic de club de noapte.
La doar 21 de ani, el s-a îmbolnăvit grav de pneumonie, doctorii fiind nevoiți să îi înlăture o parte din plămânul drept care era foarte afectat, ceea ce l-a făcut pe viitorul papă mult mai vulnerabil în fața răcelilor și altor boli respiratorii, potrivit USA Today.
Doar un an mai târziu, în 1958, Bergoglio a intrat în ordinul iezuiților (Societatea lui Isus) și a devenit preot în 1969. În perioada 1973-1979, cât timp a servit ca superior provincial al ordinului în Argentina, țara sa a trecut prin vremuri foarte dificile.
Lovitura de stat din 1976 a dus la așa-numitul „Război murdar”, în urma căruia mii de oameni au dispărut, fiind răpiți, torturați și, de multe ori, uciși.
Liderul iezuiților la acea vreme era Pedro Arrupe, care a reorganizat ordinul, concentrându-și eforturile asupra ajutorării persoanelor sărace. Arrupe a devenit mentorul celui care avea să devină mai târziu Papa Francisc, potrivit Encyclopædia Britannica.
În timp ce a înaintat pe scara ierarhică a Bisericii, Bergoglio a trăit o viață simplă. Călătorea cu transportul public sau pe jos, în loc să folosească o mașină cu șofer și a fost mereu preocupat în special de ajutorarea săracilor.
Când a fost ales papă, în 2013, el a ales numele Francisc în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, care a trăit o viață umilă în slujba săracilor.
Papa Francisc a preluat conducerea Bisericii Catolice într-un moment de cumpănă, după izbucnirea mai multor scandaluri de abuz sexual în rândul unor membri importanți ai clerului.
Papa Francisc a promovat unitatea în rândul catolicilor și a cerut ca Biserica să accepte diversitatea sa globală, continuând să susțină cauza persoanelor sărace și asuprite.
În mai 2015, Papa Francisc a emis documentul Laudato si' („Slavă ție”), o enciclică foarte influentă în care Suveranul Pontif a vorbit despre criza climatică și a denunțat consumul excesiv. Prin acest document, el a susținut de asemenea drepturile popoarelor indigene.
Papa Francisc s-a văzut cu lideri politici, dar și cu lideri de altă credință, vizitând țări aflate în conflict și altele unde niciun papă nu mai venise în vizită vreodată, inclusiv Irak și Mongolia.
„Simt că am o reputație pe care nu o merit, o stimă publică de care nu sunt demn”, a recunoscut Papa Francisc în autobiografia sa intitulată „Speră”, prima publicată vreodată de un papă încă aflat în funcție, potrivit The Conversation.
O parte importantă a pontificatului lui Francisc a fost reprezentată de scuzele publice oferite de către papă pentru victimele abuzurilor sexuale comise de membri ai clerului. În timpul „pelerinajului penitențial” făcut în Canada în 2022, Papa Francisc s-a întâlnit cu victimele școlilor rezidențiale administrate de Biserica Catolică, unde copiii din comunitățile de indigeni erau asimilați cu forța și unde au existat cazuri de abuz fizic și sexual.
Papa Francisc a fost admirat în toată lumea pentru susținerea drepturilor omului și pentru reformele pe care le-a introdus. În 2023, el a aprobat oficial binecuvântarea cuplurilor de același sex.
Încă de la operația pe care a suferit-o pe când avea doar 21 de ani, Papa Francisc a suferit de mai multe probleme de sănătate de-a lungul anilor – de la durerile mai vechi de sciatică și de genunchi și până la vizitele dese la spital făcute în 2023 pentru tratarea bronșitei și a gripei și pentru o intervenție chirurgicală la abdomen.
În decembrie 2024, Papa Francisc a căzut și s-a lovit la bărbie, iar în februarie 2025 a fost internat după ce a făcut dublă pneumonie. El a fost externat din spital abia luna trecută și era în convalescență.