Cu gura larg deschisă, blocată pentru eternitate în ceea ce pare a fi un țipăt, o femeie din Egiptul antic a captat imaginația arheologilor care i-au descoperit rămășițele mumificate în 1935 într-un mormânt de lângă Luxor.

Încă fascinată de "femeia care țipă", care a murit în urmă cu aproximativ 3.500 de ani, o altă echipă de oameni de știință a folosit recent scanări CT pentru a dezvălui detalii despre morfologia, starea de sănătate și conservarea mumiei și a utilizat imagistica în infraroșu și alte tehnici avansate pentru a "diseca virtual" rămășițele și a înțelege ce ar fi putut cauza expresia facială izbitoare, scrie CNN.

Concluziile lor, publicate vineri în revista Frontiers in Medicine, au arătat că femeia avea 48 de ani când a murit, pe baza analizei unei articulații a bazinului care se modifică odată cu vârsta. Anumite aspecte ale procesului de mumificare au ieșit în evidență.

Corpul ei a fost îmbălsămat cu tămâie și rășină de ienupăr, substanțe somptuoase și scumpe care ar fi fost aduse de departe, a declarat autorul studiului, Sahar Saleem, profesor de radiologie la Spitalul Kasr Al Ainy de la Universitatea din Cairo.

Saleem nu a găsit, de asemenea, incizii pe corp, ceea ce a fost în concordanță cu evaluarea făcută în timpul descoperirii inițiale, conform căreia creierul, diafragma, inima, plămânii, ficatul, splina, rinichii și intestinele erau încă prezente.

Eșecul de a îndepărta organele interne, a remarcat studiul, a fost neobișnuit, deoarece metoda clasică de mumificare din acea perioadă includea îndepărtarea tuturor acestor organe, cu excepția inimii.

Cercetătorii au descoperit că femeia anonimă avea o înălțime de 1,54 metri și suferea de artrită ușoară a coloanei vertebrale, scanările dezvăluind pinteni osoși pe unele vertebre care alcătuiesc coloana vertebrală.

De asemenea, din maxilarul femeii lipseau mai mulți dinți, probabil pierduți înainte de moarte.

Cu toate acestea, studiul nu a putut determina o cauză exactă a morții.

Potrivit studiului, doar câteva mumii egiptene antice au fost găsite cu gura deschisă, îmbălsămătorii învelind de obicei maxilarul și craniul pentru a ține gura decedatului închisă.

Ce a cauzat expresia înfricoșătoare a femeii nu este clar din concluziile studiului, deși cercetătorii au avansat o ipoteză macabră.

Saleem a declarat că natura bine conservată a mumiei, raritatea și costul materialului de îmbălsămare, împreună cu alte tehnici funerare, cum ar fi utilizarea unei peruci făcute dintr-o palmier de curmale și inele plasate pe corp, par să excludă un proces de mumificare neglijent în care îmbălsămătorii au neglijat să îi închidă gura.

Potrivit studiului, "expresia facială țipătoare" a mumiei ar putea fi interpretată ca un spasm cadaveric, o formă rară de rigidizare musculară asociată morților violente, implicând faptul că femeia a murit țipând de agonie sau durere.

Este posibil, au sugerat autorii studiului, ca femeia să fi fost mumificată între 18 și 36 de ore de la deces, înainte ca trupul ei să se relaxeze sau să se descompună, păstrând astfel poziția gurii deschise la deces.

Cu toate acestea, expresia facială a unei mumii nu indică neapărat cum se simțea o persoană în momentul morții, a precizat studiul.

Mai mulți alți factori, inclusiv procesul de descompunere, rata de deshidratare sau uscare și forța de compresie a învelișurilor, ar putea afecta expresia facială a unei mumii.

"Procedurile de înmormântare sau modificările post-mortem ar fi putut contribui la fenomenul mumiilor cu înfățișări țipătoare", au notat autorii în studiu.

"Cauza sau adevărata istorie sau circumstanțele morții acestei femei sunt necunoscute, prin urmare cauza aspectului ei facial țipător nu poate fi stabilită cu certitudine", a declarat Saleem prin e-mail.

"Femeia țipătoare" fusese îngropată sub mormântul lui Senmut, un arhitect al templului reginei egiptene Hatschepsut (1479-1458 î.Hr.) care a deținut funcții importante în timpul domniei sale. Se crede că femeia era rudă cu Senmut, potrivit studiului.

Descoperirea rămășițelor ei a avut loc în timpul unei expediții conduse de Muzeul Metropolitan de Artă din New York, iar sicriul ei este expus astăzi acolo. Corpul ei mumificat este depozitat la Muzeul Egiptean din Cairo.

Saleem a declarat că a studiat anterior alte două mumii cu gura deschisă din Egiptul antic.

Una dintre ele, o mumie despre care se crede că este rămășițele unui prinț cunoscut sub numele de Pentawere, avea gâtul tăiat pentru rolul său în asasinarea tatălui său, Ramses al III-lea (1185-1153 î.Hr.). Corpul său era abia îmbălsămat, indicând o lipsă de îngrijire în procesul de mumificare, a declarat Saleem în comunicatul de presă.A doua mumie a fost o femeie cunoscută sub numele de prințesa Meritamun, care a murit în urma unui atac de cord, iar analiza lui Saleem a sugerat că gura ei largă s-a datorat unei contracții sau mișcări postmortem a maxilarului.Randall Thompson, cardiolog și profesor de medicină la Facultatea de Medicină a Universității Missouri-Kansas City, care a studiat mumii antice folosind scanări CT pentru a afla despre originile bolilor cardiovasculare, a numit studiul util și detaliat. El a spus că explicația preferată a autorilor pentru gura deschisă a mumiei "are sens".

"Investigația lor ne ajută să înțelegem ce substanțe erau disponibile în antichitate și cum le foloseau strămoșii noștri", a spus Thompson, care nu a fost implicat în studiu.

"Mai larg, putem învăța multe despre sănătate și boală din studiul mumiilor antice", a adăugat el."De exemplu, am învățat că bolile de inimă nu sunt noi, așa cum credeau mulți oameni. Ele sunt literalmente mai vechi decât Moise".