Richard Davis este inventatorul vestei antiglonț moderne și s-a împușcat până acum de 192 de ori pentru a demonstra că invenția sa funcționează, relatează The Guardian. „Multă lume crede că sunt destul de idiot pentru că fac asta”, povestește el.
Cu o pălărie verde pe cap, ochelari și căști de protecție, un bărbat încarcă gloanțe Magnum în țeava unei puști. Îi dă cheile de la mașină unui alt bărbat „doar în cazul în care asta nu va merge bine”.
„Multă lume crede că sunt destul de idiot pentru că fac asta”, a recunoscut Richard Davis, care însă a adăugat că dacă va reuși să schimbe comportamentul unei singure persoane, tot efortul va merita.
Apoi, Davis întoarce țeava puștii spre el însuși și, după o pauză plină de tensiune, apasă trăgaciul și se împușcă în piept. „Floare la ureche”, exclamă el entuziasmat. Glonțul a fost oprit de vesta antiglonț.
Fost pușcaș marin, patron al unei pizzerii care a dat faliment și un showman înnăscut, Davis și-a mitizat opera producându-și propriile filme cu buget redus împreună cu polițiști din toată America.
Când a ajuns la apogeu, compania lui Davis, Second Chance, avea o valoare de peste 50 de milioane de dolari, produsele lor fiind purtate de polițiști, soldați și chiar de președintele american George W. Bush.
Acum, povestea bizară a lui Davis apare în filmul „2nd Chance”, primul documentar al scriitorului americano-iranian Ramin Bahrani, care a mai abordat în trecut tema visului american în filme precum Chop Shop și 99 Homes.
„Prima oară când vezi filmările cu Richard care ațintește o armă spre piept și trage de la mică distanță – îți sar ochii din cap când vezi așa ceva”, a spus Bahrami. „Bineînțeles că a făcut-o de 200 de ori. Davis a ajuns de la un patron de pizzerie dezafectată la șeful unei companii multimilionare.”
Davis pretinde că vesta antiglonț a fost inspirată de un schimb de focuri cu infractori împotriva cărora căuta să se răzbune (a suferit răni la cap și la picioare). Marea lui realizare a fost să utilizeze Kevlar pentru ca vestele antiglonț să poată fi purtate pe sub haine.
Însă, când a organizat o competiție de tir la poligonul său de tragere, un glonț a ricoșat prin pădure și s-a înfipt în casa unei bătrâne. Davis ar fi încercat să o mituiască pe bătrână și să intimideze un adolescent ca să dea vina pe el.
Când o explozie la un spectacol cu artificii a omorât un om și a rănit alți 15, Davis a refuzat din nou să își recunoască partea de vină pentru aceste incidente.
Povestea excentricului Davis este despre capitalism, faimă, cultura armelor, strategii de vânzare, violență, câștiguri și mituri.
„Cu cele mai multe dintre filozofiile lui nu sunt de acord”, a spus Bahrani. „Pe multe dintre le consider respingătoare. Aceasă contradicție de emoții era împărtășită și de oamenii din jurul său, inclusiv în cazul celor pe care îi rănea.”
Finalul filmului 2nd Chance termină povestea acolo unde a pornit. Davis poartă din nou o vestă antiglonț și se ia la țintă cu o armă. Dar, de această dată nu mai poate apăsa pe trăgaci. La vârsta lui din prezent, ar risca să sufere un atac de cord.
„Întreaga metaforă a filmului și a țării este una care se împușcă la nesfârșit în piept, așa că mi s-a părut cel mai bun mod de a încheia filmul”, a explicat Bahrani.