În 1943, a fost dat dispărut în timpul luptelor. Era formula oficială din care rudele trebuiau să priceapă că omul a fost ucis sau a căzut prizonier. În cazul lui, ultima variantă. Timp de cinci ani a cunoscut ororile din lagărele ruseşti.

„Perioada de prizonierat pe nea Nica l-a marcat foarte tare şi i-a schimbat, probabil, destinul sau poate l-a îndrumat, mai degrabă, spre destinul pe care l-a urmat mai târziu”, spune Valeru Ciurea, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.

Un destin care a însemnat realizarea unui muzeu păstrător al trecutului, al amintirilor şi al tradiţiilor. În satul natal, Nicolae Nica a creat un muzeu al obiectelor din gosopdăria tradiţională românească.

„Trebuie lasat ceva dur, ceva care sa ramâna peste veacuri urmaşilor. Ce lăsăm urmaşilor? De-aia am căutat sa fac osul. Am cautat sa fie cel mai dur material, pe care l-am lucrat și l-am cizelat eu”, explică Nicolae Nica.

„Este bunicul pe care eu nu l-am avut și pe care ar trebui să-l aibă toți copiii, cel care să-i învețe frumosul, să-i învețe binele și să-i învețe ce e mai important, patriotismul” este de părare Valeriu Ciurea.