Potrivit unui comunicat transmis marți de reprezentanții muzeului, sabia a fost găsită pe 1 martie 2024, în timpul unor lucrări de întreținere de rutină desfășurate pe domeniul Linschoten, și a fost donată instituției.

Arma are o gardă transversală lungă și un mâner în formă de nucă și a fost realizată din fier de înaltă calitate, extras din regiunea Veluwe.

„Sabia este remarcabil de bine conservată, în ciuda faptului că are o mie de ani. Doar componentele organice, precum mânerul din lemn și eventualele învelișuri din piele, s-au degradat în timp”, se arată în comunicatul muzeului.

„Fierul aproape că nu a fost afectat de coroziune, datorită solului umed și sărac în oxigen. Pe lamă se mai pot observa urme ale mânerului din lemn”, adaugă reprezentanții instituției.

Se pare că sabia a fost depusă în mod deliberat în râu, întrucât în apropiere nu au fost găsite urme ale unei teci.

„Săbiile medievale erau obiecte profund personale: fie erau îngropate alături de proprietar, fie, alternativ, depuse ritualic în apă”, explică muzeul.

„În astfel de cazuri, sunt adesea foarte bine conservate”, se mai precizează în comunicat.

În perioada în care a fost forjată, zona se afla sub autoritatea episcopului de Utrecht, un oraș aflat în apropiere, deși acesta se confrunta frecvent cu conții de Holland și Flandra, care deveneau tot mai puternici, relatează CNN.

„Acea epocă a marcat și o schimbare în tacticile și armamentul militar: loviturile verticale de pe cal au fost înlocuite treptat cu împunsăturile orizontale între plăcile de armură”, notează muzeul.

„Această sabie, care putea fi mânuită cu o singură mână, reflectă acea perioadă de tranziție, fiind potrivită pentru ambele stiluri de luptă”, adaugă reprezentanții muzeeului.