35 de minute. Atât a întârziat trenul care venea, joi, de la Timişoara. Şi nu a fost singurul care nu a ajuns la timp.
Discuție client – funcționar:
- Ăla de la Viena când ajunge? Că era abia la Blaj.
- La 19.45.
- Şi trebuia să vină la 17. (...) Am vorbit în tren şi mi-au zis că merg cu 20 de kilometri la oră.
- Este telegramă şi este modificată ora.
- 2 ore întârziere. Şi să ajungem la Brăila mâine dimineaţă la 5 că aşa sunt legăturile la CFR. Dacă ar fi ajuns, la 18 aveam legătura spre Brăila.
Și oficialii din domeniu recunosc situația grea a transportului feroviar din România. „Şi eu la două săptămâni fac ruta Bucureşti-Oradea cu trenul. Mă urc la ora la ora 7 seara în tren şi ajung a doua zi la ora 9 dimineaţa. 14 ore”, spune Marcel Boloș, director general AM POS-T.
Aşa acumulează trenurile de stat întârzieri de milioane de minute într-un singur an. În alte ţări, întârzierile se plătesc cu funcţia.
Ioan Rus, ministrul Transporturilor, este foarte sincer: „Acelaşi lucru pot să îl solicit şi eu directorului nostru. Să-şi dea demisia. Numai că eu nu apuc să numesc în ritmul în care ei ar demisiona”.
În România trenurile circulă cu o viteză medie de 40-50 de kilometri la oră. De vină sunt şinele vechi şi neîntreţinute. Avem 8.200 de kilometri de şină restanţi la reparaţii. Cât se reabilitează într-un an?
Macarie Moldovan, director general CFR SA: „E o cifră pe care mi-e şi ruşine să vă spun cifra. 12 kilometri”.
Banii sunt o parte a problemei, aşa că se caută soluţii.
„Acciza pentru transportul greu cu camioanele, o parte din taxa de mediu, o cotă adiţională la rovinietă să fie soluţii care asigură suplimentarea bugetului mentenanţei”, propune Marcel Boloș.
Ministrul Transporturilor e de părere că realizarea unei linii rapide e mai curând un vis. „Vedeţi şi dvs ce alte elemente de infrastructură are o ţară înainte de a avea un tren cu 300 la oră. Şi noi trebuie să le punem într-o ordine a priorităţilor şi să nu sărim direct la 300 la oră. Să ne învăţăm întâi cu 160 km la oră”, recomandă Ioan Rus.
Deocamdată, discuţii legate de o linie ferată rapidă s-au purtat doar cu investitori chinezi, pentru ruta Bucureşti - Iaşi.