Oamenii de știință care au descoperit recent că bucățile de metal de pe fundul întunecat al mărilor produc oxigen și-au anunțat planurile de a studia cele mai adânci părți ale oceanelor Pământului pentru a înțelege acest fenomen ciudat, notează BBC.

Misiunea lor ar putea „schimba modul în care privim posibilitatea existenței vieții și pe alte planete”, spun cercetătorii.

Descoperirea inițială a derutat oamenii de știință din domeniul marin. Până în prezent, era acceptat faptul că oxigenul poate fi produs doar de către plante în lumina soarelui, în cadrul unui proces numit fotosinteză.

Dacă oxigenul - o componentă vitală a vieții - este produs în întuneric de bulgări de metal, cercetătorii cred că acest proces ar putea avea loc și pe alte planete, creând medii bogate în oxigen în care viața ar putea prospera.

Cercetătorul principal, profesorul Andrew Sweetman, a explicat: „Suntem deja în discuție cu experți de la Nasa care cred că oxigenul întunecat ar putea remodela înțelegerea noastră asupra modului în care viața ar putea fi susținută pe alte planete fără lumină solară directă. Vrem să mergem acolo și să ne dăm seama ce se întâmplă exact”.

Descoperirea inițială a declanșat o dispută științifică la nivel mondial - constatările au fost criticate de unii oameni de știință și de companiile miniere de la mare adâncime care intenționează să recolteze metalele prețioase din nodulii de pe fundul mării.

Dacă oxigenul este produs la aceste adâncimi extreme, în întuneric total, acest lucru aduce în discuție viața care ar putea supraviețui și prospera pe fundul mării și impactul pe care activitățile miniere l-ar putea avea asupra acestei vieți marine.

Acest lucru înseamnă că companiile miniere și organizațiile de mediu - unele dintre acestea susținând că descoperirile oferă dovezi că planurile de minerit de pe fundul mării ar trebui să fie oprite - vor urmări îndeaproape această nouă investigație.

Planul este de a lucra în locuri în care fundul mării are o adâncime mai mare de 10 km, folosind echipamente submersibile operate de la distanță.

„Avem instrumente care pot ajunge în cele mai adânci părți ale oceanului”, a explicat profesorul Sweetman. „Suntem destul de încrezători că vom descoperi că se întâmplă și în altă parte, așa că vom începe să cercetăm cauzele”.

Unele dintre aceste experimente, în colaborare cu oamenii de știință de la Nasa, vor avea ca scop să înțeleagă dacă același proces ar putea permite vieții microscopice să înflorească în adâncurile oceanelor care se află pe alte planete și sateliți.

„Dacă există oxigen”, spune profesorul Sweetman, „ar putea exista viață microbiană care să profite de acest lucru”.

Descoperirile inițiale, derutante din punct de vedere biologic, au fost publicate anul trecut în revista Nature Geoscience. Acestea au fost obținute în urma mai multor expediții într-o zonă a adâncurilor mării dintre Hawaii și Mexic, unde profesorul Sweetman și colegii săi au trimis senzori la o adâncime de aproximativ 5 km.

Zona respectivă face parte dintr-o vastă întindere a fundului mării care este acoperită cu noduli metalici naturali, care se formează atunci când metalele dizolvate în apa de mare se adună pe fragmente de scoici sau alte resturi. Este un proces care durează milioane de ani.

Senzorii pe care echipa i-a instalat au arătat în mod repetat o creștere a nivelului de oxigen.

„L-am ignorat”, a declarat profesorul Sweetman pentru BBC News la vremea respectivă, „pentru că am fost învățat că oxigenul se obține doar prin fotosinteză”.

În cele din urmă, el și colegii săi au încetat să mai ignore datele și au încercat să înțeleagă ce se întâmplă. Experimentele din laboratorul lor - cu noduli pe care echipa i-a colectat în recipiente cu apă de mare - i-au condus pe oamenii de știință la concluzia că produceau oxigen din apa de mare. Aceștia au descoperit că nodulii generau curenți electrici care puteau scinda (sau electroliza) moleculele de apă de mare în hidrogen și oxigen.

Apoi a venit reacția, sub forma unor dezmințiri - postate online - din partea oamenilor de știință și a companiilor miniere care acționează pe fundul mării.

Unul dintre critici, Michael Clarke de la Metals Company, o companie canadiană de minerit la mare adâncime, a declarat pentru BBC News că criticile s-au concentrat pe o "lipsă de rigoare științifică în proiectarea experimentului și colectarea datelor". Practic, el și alți critici au susținut că nu a existat producție de oxigen - doar bule pe care echipamentul le-a produs în timpul colectării probelor.

„Am exclus această posibilitate”, a răspuns profesorul Sweetman. „Dar aceste [noi] experimente vor furniza dovada”.

Acesta ar putea părea un argument tehnic de nișă, dar mai multe companii miniere care generează sume de ordinul miliardelor explorează deja posibilitatea de a recolta tone din aceste metale de pe fundul mării.

Zăcămintele naturale vizate conțin metale vitale pentru fabricarea bateriilor, iar cererea crește rapid pe măsură ce multe economii trec de la combustibilii fosili la, de exemplu, vehiculele electrice.

Cursa pentru extragerea acestor resurse a provocat îngrijorare în rândul grupurilor de mediu și al cercetătorilor. Peste 900 de oameni de știință din domeniul marin din 44 de țări au semnat o petiție care subliniază riscurile pentru mediu și solicită o pauză în activitatea minieră.

Vorbind despre ultima misiune de cercetare a echipei sale în cadrul unei conferințe de presă organizate vineri, profesorul Sweetman a declarat: „Înainte de a face ceva, trebuie - cât mai bine posibil - să înțelegem ecosistemul [de mare adâncime].

„Cred că decizia corectă este să ne oprim înainte de a decide dacă acesta este lucrul corect de făcut ca societate globală”.