În prezent, economiile naționale încearcă să se orienteze și să gândească tot mai inovativ și eficient, în termeni care să asigure că noile realități și reconfigurări ale peisajului economic asigură prosperitatea pe termen mediu și lung. În acest context, sporirea sau menționarea competitivității reprezintă astăzi o provocare substanțială.
Economia europeană se află într-o perioadă de tranziție și transformări, iar în pofida crizelor ce au avut un impact major asupra întregii regiuni și nu numai (pandemia din 2020-2021 și războiul început în 2022), aceasta reușește să se mențină pe linia de plutire. Această plutire însă nu este suficientă și cu atât mai puțin sustenabilă.
Incertitudinile persistă, iar performanțele economice sunt în continuare îngrijorătoare, dar există și semnale că putem îmbrățișa un optimism moderat. În acest sens, conform ultimelor statistici, s-a înregistrat o creștere a PIB-ului european de 0,3% în primul trimestru al acestui an, o creștere considerată a fi cea mai mare din ultimele șase trimestre. Mai mult, cifrele indică menținerea unei traiectorii pozitive și în 2025, cu o creștere estimată la 1,6% la nivelul UE.
Chiar dacă aceste statistici arată o revenire, ele subliniază totodată necesitatea reorientării spre o revigorare a competitivității economice, dar și spre o mai bună valorificare a avantajelor competitive de care dispunem. Această etapă face (sau ar trebui să facă) parte dintr-un proces de recuperare a decalajelor accentuate și adâncite de-a lungul anilor, dar și de impulsionarea unei redresări cât mai eficiente și palpabile, care să se resimtă cât mai rapid în puterea de cumpărare a omului obișnuit. De altfel, conceptul de competitivitate a fost plasat în centrul programului viitoarei Comisii Europene de către președinta Ursula von der Leyen.
Nu există nicio îndoială că bătrânul continent vrea și are potențialul de a atinge performanțe economice remarcabile. Concomitent, nu pot fi neglijate provocările cât se poate de reale, ce trebuie avute în vedere într-un mod cât mai integrat. Încă avem foarte multe de făcut în legătură cu schimbările demografice, gestionarea inflației și ajustarea politicilor monetare, impactul crizelor geopolitice sau energetice.
Atenția se îndreaptă tot mai mult spre modul în care se răspunde la aceste provocări, la nevoia diversificării și a schimbărilor structurale, precum și a unei viziuni politice consolidate care să sprijine în egală măsură politicile de coeziune, pentru a adresa inegalitățile de tot felul. Iar tot mai mulți experți pun accent pe necesitatea unei coordonări cât mai strânse, precum și a unor răspunsuri unitare pentru a face față cu adevărat provocărilor. În acest sens, arhitectura viitoarei Comisii Europene va arăta complet diferit pentru a integra această complexitate de factori.
Tendințele scot în evidență un peisaj economic ce se află într-o continuă schimbare, iar creșterea productivității este tot mai necesară. Nevoie este și de un plus de spațiu de manevră și poziționări pentru a sprijini o dezvoltare economică cât mai robustă și mai inclusivă. UE reprezintă în primul rând o piață unică integrată și caracterizată prin diversificare. Observăm deja o oarecare restabilire a puterii de cumpărare pe fondul dezinflației, încercări de a pune accent pe asigurarea unui mediu economic ce încurajează atragerea de capital și consolidarea industrială și manufacturieră.
Încurajarea inovației și adoptării acesteia, precum investițiile în tehnologii competitive trebuie să fie printre prioritățile următorului ciclu politic. Abordarea însă trebuie să fie una pragmatică pentru a evita temerile exprimate recent pe piețele bursiere internaționale din Asia și Statele Unite privind profitabilitatea noilor tehnologii.
Să nu uităm și de disponibilitatea resurselor și instrumentelor financiare care, dacă sunt gestionate eficient, pot contribui la mai mult dinamism economic. O tendință de asemenea interesant de observat în perioada următoare este cea a recentelor performanțe înregistrate la nivel de Sud, Centrul și Estul Europei, în contrast cu economiile „mai mature”, din restul Europei. România are toate premisele pentru a continua să reducă deficitele de dezvoltare față de media europeană, pentru că a înțeles să facă investiții cu valoare adăugată ridicată. În acest sens, un raport al Agenției Centrale de Informații a Statelor Unite ale Americii confirmă o ascensiune spectaculoasă a României, în ultima perioadă, în ceea ce privește Produsul Intern Brut și paritatea puterii de cumpărare.
Aceste aspecte reprezintă oportunități economice, dincolo de provocările sociale și politice. În mod cert, o viziune integrată pentru Europa anilor următori și sporirea competitivității devin un imperativ strategic. Potențialul există, iar Europa cu siguranță are această capacitate și avantaje competitive pe care trebuie să le valorifice mai eficient.