Primirea la Casa Albă a unui membru-cheie al cercului intim al președintelui rus stârnește temeri cu privire la angajamentul Americii față de pace, scrie jurnalistul Peter Beaumont de la The Guardian într-o analiză privind stadiul discuțiilor dintre Rusia și SUA pentru o încetare a focului pe frontul din Ucraina.

Întâlnirile lui Kirill Dmitriev cu oficiali americani la Casa Albă în săptămâna care tocmai se încheie au fost în mare parte sub radar. Și asta în mod deliberat, consideră Beaumont.

Îndrăgitul emisar pentru investiții al președintelui rus Vladimir Putin, care servește, de asemenea, drept negociator-cheie pentru Moscova în privința Ucrainei, a postat o imagine a planului său de zbor pe rețelele de socializare pentru a sublinia faptul că un înalt funcționar rus sancționat a fost primit de administrația Trump. În rest, detaliile despre ce s-a discutat rămân opace.

Dmitriev, cel mai înalt oficial rus care a vizitat SUA de la invazia Moscovei în Ucraina în 2022, un membru al cercului apropiat al lui Putin, este bine plasat pentru a atrage Trump și o administrație a cărei viziune asupra lumii este pur tranzacțională.

Șeful fondului suveran de investiții al Rusiei, în valoare de 10 miliarde de dolari, Dmitriev s-a născut la Kiev în timpul erei sovietice și a studiat în SUA, inclusiv la Stanford și Harvard Business School.

În mod esențial, Dmitriev este cel care a fost însărcinat de Putin să îl mențină pe Donald Trump de partea sa, în contextul în care președintele american se declară supărat pe Rusia din cauza statutului unei „încetări a focului” mediată de SUA, care există în mare parte doar cu numele, pe fondul atacurilor continue.

Toate acestea, a declarat Dmitriev săptămâna trecută - conform unei cărți de joc familiare a Kremlinului - au fost din vina tuturor, cu excepția Rusiei .

„Astăzi”, a scris Dmitriev joi pe Telegram, „numeroase forțe interesate de menținerea tensiunii stau în calea restabilirii cooperării constructive”.

„Aceste forțe denaturează în mod deliberat poziția Rusiei, încercând să perturbe orice pas spre dialog, fără a cruța nici bani, nici resurse pentru acest lucru”.

Nu a existat prea mult mister cu privire la ce a vrut să spună prin aceste „forțe”: Ucraina și aliații săi europeni, a căror frustrare față de Rusia s-a revărsat în public vineri.

„Judecata noastră este că Putin continuă să continuă să tragă de timp”, a declarat ministrul britanic de externe, David Lammy, reporterilor la sediul NATO, descriind „încetarea focului” și continuarea negocierilor. El a adăugat că, în timp ce Putin ar trebui să accepte o încetare a focului autentică, „continuă să bombardeze Ucraina. Populația sa civilă. Rezervele sale de energie. Te vedem, Vladimir Putin. Știm ce faci”.

Comentariile lui Lammy reflectă un consens din ce în ce mai larg conform căruia „încetarea focului” mediată de Trump și anunțată luna trecută - în cel mai bun caz, un acord foarte parțial - s-a dezumflat rapid pe măsură ce s-a confruntat cu realitatea unui Kremlin care pare hotărât să continue lupta.

Optimismul limitat care a existat în unele cercuri din Ucraina, conform căruia discuțiile ar putea conduce la o cale semnificativă spre pace, s-a evaporat de mult, fiind înlocuit de temerile că Rusia ar putea pregăti o nouă ofensivă majoră pentru lunile de primăvară și vară.

Conceput ca un acord pe termen scurt care să acopere doar o mică parte a conflictului, acesta a încurajat ambele părți să se abțină de la atacuri asupra infrastructurii energetice și a altor infrastructuri civile, precum și în teatrul maritim al Mării Negre, lăsând războiul să continue nestingherit de-a lungul liniei principale de contact vaste și șerpuitoare din estul Ucrainei.

Dintre aceste două aspecte, atacurile asupra infrastructurii energetice au fost cele mai semnificative, ambele părți acuzându-se reciproc de încălcarea acordului privind siturile energetice.

După cum au remarcat experții, angajamentele de la Jeddah, Arabia Saudită, nu au fost doar vagi, ci și lipsite de un mecanism de verificare și aplicare a unui armistițiu.

„Nu există nicio încetare a focului”, observă Phillips O'Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St Andrews.

„Atacurile continuă asupra siturilor energetice, iar partea din acord referitoare la Marea Neagră este puțin importantă. O încetare reală a focului ar însemna că nu au existat lupte de-a lungul liniei de contact”.

În schimb, O'Brien interpretează tonul pozitiv al declarațiilor care au apărut de la Jeddah și ulterior ca fiind mai mult mult despre Kiev și Moscova care își protejează pozițiile față de Trump decât marcând un progres real spre pace.

„Rusia nu a vrut să meargă împotriva lui Trump în mod deschis. Din punct de vedere diplomatic, ar fi o prostie să se spună că nu doresc o încetare a focului, așa că sunt de acord cu prefăcătoria, nu în ultimul rând Kremlinul, care încă mai crede că sunt câștiguri de făcut pe câmpul de luptă”, a spus O'Brien.

Orisia Luțevici, șefa Forumului Ucraina din cadrul thinktank-ului Chatham House, este la fel de directă: „Nu avem nicio încetare a focului. Punct. Și nu avem niciun angajament din partea Rusiei, care pune condiții chiar și pentru încetarea parțială a focului în partea de vest a Mării Negre, condiționând-o de reducerea sancțiunilor, inclusiv a sancțiunilor bancare ale UE.

„Oferta Rusiei pentru America este «nu mai irosiți bani într-un război pe care Ucraina nu îl poate câștiga, așa că haideți să facem bani împreună». Și, ca parte a acestei presiuni, vor încerca să dea vina pe Ucraina pentru obstrucționare”.

„Americanii nu au abordat aceste discuții din punctul de vedere al [faptului că sunt verificabile] și implementabile, sau în cunoștință de cauză al istoriei de încălcări a Rusiei. Ceea ce este izbitor este modul în care l-au scos pe Putin din izolarea internațională, fără ca Rusia să facă vreun gest de bunăvoință.”

În ceea ce privește Ucraina - după infama ambuscadă pe care Trump i-a făcut-o președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, la Casa Albă - problema de a fi văzut ca fiind de acord cu o încetare a focului a avut un impuls mai existențial: accesul continuu la arme și la serviciile de informații ale SUA, ambele amenințate de Trump.

Toate acestea au făcut ca Kievul să încerce să dramatizeze punctul de vedere al lui Zelenski despre care Trump și vicepreședintele SUA, JD Vance, au vorbit cu furie în timpul întâlnirii aprinse de la Casa Albă, filmată de camerele de luat vederi: că nu se poate avea încredere în Rusia pentru a respecta înțelegerile.

Săptămâna trecută, Ucraina a acuzat forțele ruse de bombardarea infrastructurii energetice din Kherson în dimineața zilei de 1 aprilie, lăsând cel puțin 45.000 de locuitori fără electricitate.

Acuzațiile de încălcări de ambele părți au continuat, în timp ce clarificarea de către Moscova a poziției sale cu privire la o încetare a focului a arătat clar că orice schimbare percepută a poziției sale cu privire la cererile sale privind Ucraina era o himeră.

Săptămâna trecută, Serghei Riabkov, ministrul adjunct de externe al Rusiei însărcinat cu relațiile cu SUA, a declarat că Moscova cere ca o condiție prealabilă pentru un acord de pace să rămână abordarea „cauzelor profunde” ale războiului.

Aceste „cauze profunde” reprezintă poziția maximalistă continuă a Moscovei: luna trecută, cereri subțiri și voalate au solicitat părților externe să instituie o „administrație internațională temporară” în Ucraina sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. Schimbare de regim, sub orice alt nume.

Iar rolul lui Dmitriev ca unul dintre principalii răsfățați ai lui Putin nu a trecut neobservat, deoarece acesta a obținut o invitație din partea trimisului special al lui Trump, Steve Witkoff, care pare să fi fost păcălit de Putin și de cercul său interior la fiecare pas.

La începutul acestei săptămâni, Institutul pentru Studiul Războiului a luat notă de comentariile lui Dmitriev la Serviciul rus al BBC din 30 martie, sugerând o secvență imposibilă în viitor: că „cooperarea economică ruso-americană ar trebui să fie un obiectiv principal dacă Statele Unite doresc să pună capăt războiului din Ucraina, dar că o astfel de cooperare ar începe numai după încheierea negocierilor de pace”.

În acest scop, oficialii ruși au fluturat ideea atrăgătoare a unor potențiale proiecte ruso-americane de exploatare a pământurilor rare pentru a submina acordul privind pământurile rare pe care Trump a încercat să îl impună Ucrainei.

Dacă tacticile Rusiei par familiare - utilizarea auspiciilor unei încetări a focului pentru a-și promova interesele militare și diplomatice - aceasta se datorează, subliniază analiștii, faptului că sunt similare cu negocierile de la Minsk de acum un deceniu și din timpul războiului civil din Siria.

Și deși Trump însuși a recunoscut la 25 martie că Rusia ar putea „trage de timp” în negocierile de pace pentru a permite forțelor ruse să captureze mai mult teritoriu, mulți observatori consideră că Trump rămâne mai interesat să curteze Rusia decât să urmărească o pace echitabilă și durabilă.

Cu toate acestea, cel mai important obstacol ar putea fi cel descris de Richard Haass, fost diplomat american și fost președinte al Consiliului SUA pentru Relații Externe.

„Cea mai mare întrebare rămâne politica SUA”, scria recent Haass. „Administrația Trump a folosit o combinație de presiuni și stimulente pentru a convinge cele două părți să înceteze lupta. Dar abordarea sa a fost înclinată spre oferirea de beneficii Rusiei, în timp ce a exercitat presiuni puternice asupra Ucrainei”.

Și, deși unii - inclusiv Zelenski - au sugerat că Trump l-ar putea pune la punct pe Putin în câteva săptămâni, dacă dorește acest lucru, până în prezent au existat puține dovezi care să sugereze urgența sau dorința de a acționa.

Așadar, războiul continuă, conchide jurnalistul britanic.