În iulie anul trecut, chiar înainte de prima și singura dezbatere a lui Donald Trump cu Joe Biden, o echipă de la Bloomberg Businessweek s-a deplasat la Mar-a-Lago pentru a-l intervieva pe Trump cu privire la planurile sale pentru economie dacă s-ar întoarce la Casa Albă.
„Discuția de 90 de minute a acoperit toate subiectele majore: reduceri de taxe, dereglementare, China, Rezerva Federală și soarta președintelui Fed, Jerome Powell. După aceea, pe măsură ce plecam, echipa noastră a comparat notițele cu privire la ceea ce am învățat și la ceea ce ne-a surprins cel mai mult. În această ultimă categorie, toată lumea a fost uimită - și sincer, puțin nedumerită - de cât de dornic a fost Trump să vorbească despre William McKinley, cel de-al 25-lea președinte. De două ori, Trump l-a adus în discuție fără să fie invitat, vorbind pe larg despre cum McKinley a fost „cel mai subestimat președinte” și unul care „a îmbogățit această țară””, spun cei de la Bloomberg.
McKinley a fost, desigur, un protecționist fervent și autorul McKinley Tariff Act din 1890, care a ridicat taxele medii de import la aproape 50% - printre cele mai ridicate rate din istoria SUA la acea vreme. În retrospectivă, fixația lui Trump față de cel pe care îl numea cu admirație „regele tarifelor” a fost un indiciu care a prefigurat războiul comercial global pe care îl va lansa în „Ziua eliberării”, pe 2 aprilie.
Regimul tarifar radical al lui Trump a zguduit piețele, aducând S&P 500 în pragul unei piețe negative și făcând să crească randamentele obligațiunilor americane pe termen lung. Titanii de pe Wall Street, inclusiv mulți dintre cei care îl susținuseră pe Trump, au reacționat cu alarmă. Ken Griffin a numit tarifele o „greșeală politică uriașă”. Bill Ackman a avertizat cu privire la un „război nuclear economic”. Jamie Dimon a prezis cu tristețe o recesiune ca „rezultat probabil”. Amploarea și bruschețea atacului lui Trump asupra partenerilor comerciali ai SUA nu au făcut decât să amplifice impactul acestuia - inclusiv panica care a urmat. Nimeni nu și-a dat seama ce urma să se întâmple. Acest lucru a fost în contradicție cu ceea ce investitorii credeau că știu despre Trump: că ar trebui să fie luat „în serios, nu la propriu”; că, deși era perturbator și imprevizibil, în cele din urmă tânjea după o piață bursieră înfloritoare și după imprimaturul succesului pe care credea că i-l conferă. Așa că, în opinia sa, nu ar face niciodată ceva care să pună cu adevărat în pericol acest lucru.
Chiar și cei mai apropiați consilieri economici ai lui Trump l-au interpretat greșit. Într-o notă de client de anul trecut, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, care conducea pe atunci fondul speculativ Key Square Group, a prezis „un lollapalooza economic” care să rivalizeze cu anii '20, dacă Trump ar reveni la Casa Albă. Bessent a scris că este o prostie să ne facem griji cu privire la tarifele generalizate, pe care le-a considerat „puțin probabile”, deoarece „tarifele sunt inflaționiste”. El a adăugat: „Arma tarifară va fi întotdeauna încărcată și pe masă, dar rareori descărcată”.
Revenirea bruscă a lui Trump de la 9 aprilie - suspendarea tarifelor pentru majoritatea țărilor la doar câteva zile după ce le-a anunțat - nu a făcut decât să intensifice șocul economic al unui război comercial care pare deja destinat să definească cel de-al doilea mandat al său. Chiar dacă a relaxat unele măsuri, el a intensificat altele, majorând taxele pentru produsele chinezești la 145%.
Acțiunile lui Trump riscă să remodeleze comerțul și alianțele globale, punând totodată la îndoială statutul dolarului de monedă de rezervă a lumii. De asemenea, ar putea bulversa politica internă.
Un sondaj YouGov din 8 aprilie a arătat că doar 16 % dintre americani au declarat că sunt de părere că tarifele impuse de Trump le vor îmbunătăți bunăstarea financiară, în timp ce 55 % au considerat că tarifele le vor afecta - opinii care au fost consecvente în funcție de vârstă, rasă, sex și grupuri de venituri.
„După ce toată lumea a interpretat greșit intențiile lui Trump, întrebarea de multe trilioane de dolari este ce ar putea face în continuare. Este foarte posibil, chiar probabil, ca el însuși să nu știe. Dar, privind înapoi la întâlnirea noastră din iulie, am ajuns să cred că a dezvăluit mai multe despre procesul său de gândire, cu privire la comerț și la orice altceva, decât am apreciat la momentul respectiv”, plusează Bloomberg.
„Un lucru ciudat s-a întâmplat în mijlocul interviului nostru. Bernd Lembcke, managerul de lungă durată al Mar-a-Lago, s-a întâmplat să treacă pe acolo”, poovestesc cei de la Bloomberg. Trump a întrerupt discuția și l-a chemat la el. Cu mândrie, l-a pus pe Lembcke să ne spună costul unui abonament la club: 700.000 de dolari. Dar acest preț avea să crească în curând. „În octombrie vom urca la 1 milion de dolari”, ne-a spus Lembcke, spre satisfacția evidentă a lui Trump.
Mesajul lui Trump era clar: acum, după ce și-a asigurat nominalizarea Partidului Republican și a construit un avans constant în fața lui Biden, accesul la Mar-a-Lago - și la Trump însuși - va fi foarte scump. La urma urmei, era o proprietate imobiliară de primă mână, iar membrii potențiali erau nerăbdători să intre. „Nu suntem disperați”, ne-a spus Lembcke. Mai degrabă, Trump cerea mai mult doar pentru că putea.
În mijlocul agitației provocate de introducerea tarifelor, Trump și aliații săi au prezentat o serie de justificări, unele dintre ele contradictorii, pentru motivele și obiectivele sale: protejarea și crearea de locuri de muncă în America, forțarea producătorilor să se întoarcă acasă, eliminarea deficitelor comerciale, pedepsirea Chinei și obținerea de concesii de la aliații americani nerecunoscători. Dar, având în vedere eforturile sale agresive de a reface comerțul mondial prin amenințarea cu tarife vamale americane, o altă explicație ar putea ilumina mai bine viziunea lui Trump asupra lumii, una care ar putea fi caracterizată drept abordarea Mar-a-Lago a politicii economice.
Steve Bannon, fostul strateg-șef al lui Trump și cineva care îl înțelege pe acesta la fel de bine ca oricine altcineva, mi-a spus recent că Trump vede SUA din perspectiva dezvoltatorului imobiliar care a fost odată - și că acest lucru explică impulsul său puternic de a impune tarife națiunilor străine. „Mesajul pe care îl transmite Trump este că piața americană ar trebui să fie considerată premium”, a explicat Bannon. „Este o proprietate imobiliară de primă mână. Și va trebui să plătiți o primă pentru a avea acces la ea”. Cu alte cuvinte, SUA este ca Mar-a-Lago: un domeniu exclusivist, aurit, în care alții se înghesuie să intre. „Aceasta este o parte centrală a modelului său economic”, a continuat Bannon, ”faptul că străinii vor trebui să plătească o primă pentru a avea acces prin ușa de aur. Nu este vorba de tarife, așa cum le considerăm noi în mod tradițional. Este un nou flux de venituri pentru a reduce povara fiscală a corporațiilor naționale și a persoanelor fizice.”
„Fiecare președinte aspiră să își lase amprenta asupra istoriei. Trump, care a fost pus sub acuzare de două ori, demis prin vot și relegat în exil politic, ar putea fi mai hotărât decât majoritatea. Acțiunile sale din prima săptămână a lunii aprilie arată clar că încrederea sa în tarife ca motor al reînnoirii americane - convingerea sa că creșterea agresivă a costurilor de acces la piața americană este un izvor neexploatat de prosperitate națională, un fel de prânz gratuit - este ideea care animă președinția sa”, comentează Bloomberg.
„Dacă Trump va continua cu tarifele agresive, s-ar putea ca în cele din urmă să ne lămurim cine are dreptate: el sau economiștii, bancherii și investitorii care avertizează că abordarea sa va reduce comerțul mondial, va relansa inflația, va afecta economia SUA și va lăsa America mai săracă, mai slabă și mai izolată decât înainte”.