„Scuze, Emmanuel, pot să te sun eu înapoi în 15-20 de minute?”. În mijlocul unei discuţii cu presa, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski este întrerupt de un apel al preşedintelui francez. „Noua diplomaţie” a telefoanelor mobile îşi spune cuvântul în revoluţiile geopolitice, scrie miercuri AFP într-o analiză preluată de Agerpres.

De la întoarcerea la Casa Albă a lui Donald Trump, care a călcat pe acceleraţie pentru a pune capăt războiului din Ucraina, telefoanele sună mai des ca niciodată de la Washington la Paris, via Londra, Kiev şi chiar Moscova.

Emmanuel Macron vorbeşte „aproape în fiecare zi” cu omologii săi ucrainean şi american, dă asigurări anturajul său; aceeaşi frecvenţă şi cu premierul britanic Keir Starmer, scrie AFP, potrivit Agerpres.

La Quai d'Orsay circulă deja anecdota că diplomaţii sunt nemulţumiţi de la inventarea telefonului, pentru că apelurile directe între lideri îi pot face mai puţin importanţi pe emisari. Or, telefonul mobil amplifică şi mai mult această tendinţă.

Potrivit unui consilier al preşedintelui francez, ceea ce se conturează este chiar „o nouă diplomaţie”, „mai directă şi mai spontană”, alcătuită din schimburi „mai dese, mai rapide” între lideri.

Dacă un „call” între şefi de stat sau de guvern era programat în prealabil de către asistenţii lor şi se desfăşura în prezenţa lor, acum acest lucru poate fi mult mai puţin formal.

Emmanuel Macron, care a subliniat el însuşi importanţa diplomatică a relaţiilor personale, inclusiv cu omologii săi cei mai controversaţi, le spune interlocutorilor săi că Donald Trump îl poate contacta pe „linie directă” fără preaviz, forţându-l să părăsească o întâlnire pentru o scurtă discuţie telefonică.

O disponibilitate esenţială, se consideră la Paris, pentru a putea spera la o cât de mică influenţă asupra deciziilor preşedintelui american.

Miza este ca Europa şi Ucraina să aibă un cuvânt de spus în discuţiile care altfel s-ar desfăşura într-un tete-a-tete cu risc ridicat între Statele Unite şi Rusia.

Aceste schimburi nu sunt un lucru nou şi au fost probabil frecvente în momente de apogeu al unor crize.

Depinde însă şi de personalităţi: lui Donald Trump îi plac contactele fără intermediari şi a putut să comunice astfel încă din primul mandat (2017-2021), în timp ce predecesorul său, democratul Joe Biden, a preferat să treacă prin clasicul „proces birocratic”, a relatat un fost diplomat.

„Dar tot s-a accelerat foarte mult. Există o schimbare de ritm care duce la o schimbare a naturii relaţiilor”, a declarat pentru AFP fostul ambasador francez Michel Duclos, expert la Institut Montaigne.

Potrivit acestuia, de partea franceză, „acest lucru are drept consecinţă concentrarea şi mai mult a politicii externe la Elysee” (preşedinţia).

La Kiev, Volodimir Zelenski a început încă de la startul invaziei ruse, în februarie 2022, să utilizeze canalul apelurilor directe pe smartphone, mai întâi cu omologul său polonez Andrzej Duda, uneori pentru a debloca „probleme logistice sau administrative de la graniţa” pe unde era direcţionat ajutorul militar occidental, îşi aminteşte un apropiat al preşedintelui ucrainean. Acest lucru a făcut posibile „simplificarea şi accelerarea lucrurilor la maximum”.

Corolarul: consilierii nu sunt întotdeauna prezenţi, iar „dacă liderul nu îi pune rapid la curent, riscul este să nu mai fie pe aceeaşi lungime de undă”, avertizează Michel Duclos.

La fel, comunicatele care prezintă conţinutul acestor discuţii bilaterale devin din ce în ce mai rare. Emmanuel Macron postează tot mai frecvent el însuşi o scurtă concluzie pe reţelele de socializare, aşa cum făcea deja Donald Trump.

Dar aceste apeluri directe pe telefonul mobil sunt limitate la doar câţiva lideri. Linia telefonică „oficială” rămâne în vigoare, în paralel.

Astfel, dacă preşedintele american i-a dat numărul său de mobil omologului său ucrainean, acesta din urmă nu l-a folosit niciodată.

Cât despre Donald Trump, cele două convorbiri telefonice ale sale cu Vladimir Putin din februarie şi martie, care l-au scos pe preşedintele rus din izolarea sa faţă de Occident, par să fi urmat un proces diplomatic tradiţional.

Miliardarul republican s-a lăudat însă că a vorbit „de mai multe ori” cu liderul de la Kremlin în cursul „altor convorbiri” despre care nu există nicio înregistrare oficială.

Totuşi, dacă cei doi preşedinţi discută între ei doar în doi, „este periculos”, avertizează Michel Duclos, care se teme de capacitatea lui Vladimir Putin de a-şi „manipula” interlocutorul.

În opinia lui Ian Bremmer, preşedintele Eurasia Group, o societate de analiză specializată în riscuri politice, aceste contacte informale „sunt foarte pozitive dacă au loc între doi lideri care au încredere unul în celălalt, în cadrul unei relaţii stabile”. Ceea ce, în ochii lui, nu este cazul când vine vorba de Donald Trump.

În fine, astfel de comunicări ridică şi problema confidenţialităţii. Potrivit unor surse diplomatice, liderii comunică frecvent prin mesagerie criptată. Dar, chiar prin intermediul unei astfel de platforme, Signal, un jurnalist american a avut acces, din greşeală, la discuţii privind planuri militare secrete între înalţi oficiali ai administraţiei Trump, într-o breşă de securitate puternic criticată.