Cine a ajuns la Alba Iulia, cu siguranță îl știe pe nea Mihai. De mai bine de 20 de ani, este străjerul celei mai mari cetăți din România, cu ținuta impecabilă și tolba plină de vorbe bune, atent cu vizitatorii și mereu dispus să împărtășească poveștile locului. Șase zile din șapte străbate la pas aleile Cetății și stă de vorbă cu oricine-i iese în cale. La cei 73 de ani și sub povara unei vieți grele, Cetatea este universul său la care, o spune categoric, nu are de gând să renunțe.

De mai bine de două decenii, nea Mihai îi întâmpină pe cei care vin la Cetatea Alba Carolina.

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Sunt străjerul Cetății, sunt aici din 2000. Vara, iarna sunt prezent la datorie. Asta-i o ținută de infanterie austriacă din secolul 18. Am lucrat la armata...da... am făcut armata și mi-a rămas în sânge. Dacă îți place o meserie, o faci de drag, de plăcere și uite acum, la vârsta mea de 73 de ani, încă fac serviciu că-mi place, bat pas de defilare, schimb garda.”

Nea Mihai este imaginea Cetății. Își cucerește interlocutorii cu naturalețea și seriozitatea cu care iși face meseria.

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Sunt popular cu toată lumea, ați văzut, cu turiștii, chiar și cu colegii, colegele și cu sefii mei, îi respect, chiar dacă ei sunt mai tineri decât mine, eu sunt dator să-i respect, așa-s învățat. Să știți, dacă saluți, îi atragi și mai vin și cu alții. Vin mulți din tot Occidentul, și Italia, Germania, Franța, Belgia, dar nu mai spun, din toată Europa vin, plus românii noștri, care-s primii și le place. Fac poză cu mine și cu garda noastră... 25 de ofițeri suntem - ofițeri, infanteriști, artileriști, cavaleriști, defilăm, schimbăm garda, tragem și cu tunurile, avem și spectacole.”

Nea Mihai nu trece niciodată neobservat sau... nefotografiat. Și nu este turist căruia să nu îi smulgă măcar un zâmbet.

„Gospodarul de la poartă se cunoaște”, spune o vorbă din popor. În cazul nostru... de la poarta cetății.

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Pentru mine e o plăcere, mă aplec la un chiștoc, hârtie, ce văd corp străin. Văd că nu arată bine și mențin și eu sectorul. Dacă o faci din dragoste o faci ca la tine acasă. Suntem aici, mai facem o floare, mai udăm, să fie igienic, ca la armată.”

De-a lungul timpului, a încercat să dea puțin din învățăturile sale și celor mai tineri. A avut mai mulți ucenici, dar niciunul care să-i înțeleagă pe deplin meseria. 

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Acum, în sezon de vară, am avut un elev, un copil, dar acum o mers la școală... si m--a mai ajutat ...ca să am și eu un liber, am diferite programări la diferite probleme.. să plătesc o factură sau un medic sau să fac o cumpărătură...Acum a plecat, nu mai e, a început școala. Suntem și oameni sufletiști, populari și cu multe tradiții și istoria pe care noi o moștenim.”

Ziua vesel, printre oameni, seara singur și îngândurat, în locul pe care îl numește, cu recunoștință, „acasă”. Deși a dus o viață grea și la bătrânețe a rămas singur, are un acoperiș deasupra capului și simte că nu îi lipsește nimic, chiar dacă și-ar dori să îi mai treacă cineva pragul casei.

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Eu spăl, mâncare îmi fac, prăjituri, îmi fac la cuptor. Nu e prea bine, unde-s doi puterea crește, dar te obișnuiești până la urmă. E greu la bătrânețe. Sunt străin, nu am pe nimeni. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos și am un acoperiș deasupora capului. Le doresc la toată lumea ca și mie. Sunt mulți care la vârsta mea nu au nimic.”

De fel dintr-un cătun din Iași, nea Mihai s-a lăsat purtat de viață până a ajuns în Ardeal.

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Am fost copil necăjit. Am fost 13 copii la părinți, eram mulți, tata și mama erau la colectiv, la sapă și noi, când veneam de la școală, la 12, într-o bucătărioară mică, joasă, găseam câte o bucată de mămăligă lăsată de seara. Altceva nu aveam ce mânca. În picioare nu aveam încălțăminte, aveam doar opinci de porc, aici, în Ardeal e altă viață.”

Odată înrolat în Armată, viața i s-a schimbat complet.

Nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina: „Vine comandantul la apelul de dimineață și bucătarul și avea nevoie de ajutor la bucătărie și spunea: „Care vrea să meargă? Mâna sus sau doi pași în față”. Eu am facut doi pași, că-mi plăcea la bucătărie, că era mânare, munceam, dar era și mâncare. Mă uitam la maestrul bucătar, am furat meseria și la eliberare mi-a dat adeverință de bucătar și mi-a prins bine. După ce s-a desființat Armata am ajuns aici, străjer la Cetate.”

Dimineața o ia de la capăt. Șase zile din șapte, nea Mihai face de strajă la cetate.