Moartea lui Aleksei Navalnîi în urmă cu două săptămâni a provocat un val de indignare și a confirmat, dacă mai era nevoie, că regimul Putin este dispus să facă orice pentru a reduce la tăcere vocile disidente. Alegerile din martie, un simulacru menit să mai mențină iluzia democrației, au fost deja „epurate” de orice candidat posibil neconfortabil pentru dictator. Aleksei Navalnîi va fi înmormântat astăzi într-un cimitir din Moscova, după zile întregi în care regimul a refuzat să predea trupul neînsuflețit familiei. Rând pe rând, regimul de la Kremlin și-a eliminat adversarii vocali, și doar câțiva disidenți încă mai rămân în Rusia lui Putin și în exil, o opoziție dezbinată căreia îi este dificil să se coalizeze pentru a răspunde în vreun fel represiunii atroce și terorii la care este supusă.

Opoziția rusă este, astfel, mai divizată ca oricând după moartea lui Navalnîi – și fizic, prin eliminarea fizică a opozanților, aruncarea lor în închisoare sau plecarea în exil, dar și politic, prin faptul că nu se pot pune de acord asupra unui număr mare de probleme. The Moscow Times face un inventar al vocilor critice care au mai rămas în Rusia și în exil.

Vladimir Kara-Murza și Ilia Iașin sunt cei mai cunoscuți dintre mulții activiști și opozanți din Rusia care se află, în prezent, în închisoare pentru că au fost critici față de Kremlin.

Kara-Murza, jurnalist și vechi critic al regimului criminal de la Kremlin ispășește o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru acuzații de trădare. El a lucrat la Global Magnițki Act, prin care SUA și aliații lor au putut să impună sancțiuni la nivel global oficialilor care au comis infracțiuni față de drepturile omului.

De-a lungul carierei sale, Kara-Murza s-a confruntat cu multe dintre problemele pe care l-a avut și Navalnîi – înfrângeri electorale prin fraudă, otrăviri, pedepse cu închisoare de decenii și o sănătate tot mai precară din cauza condițiilor groaznice din lagărele rusești.

Iașin, de cealaltă parte, se află în închisoare pentru o pedeapsă de opt ani și jumătate, după ce a spus adevărul – că forțele ruse s-au aflat în spatele masacrului odios din orașul ucrainean Bucea.

Iașin, pe care Navalnîi l-a decris drept „primul său prieten în politică”, s-a alăturat partidului liberal Yabloko în 2000 și este cunoscut pentru politețea și pentru faptul că nu a fost parte a fenomenului naționalist care i-a stricat reputația lui Aleksei Navalnîi în anii săi de început.

„Trebuie să rămân în Rusia. Trebuie să spun adevărul tare”, a declarat Iașin la tribunal, în ultima înfățișare a procesului în care a fost condamnat.

Fostul activist de opoziție Maxim Katz și fostul oligarh Mihail Hodorkovski sunt printre criticii din exil ai Kremlinului cei mai cunoscuți. Ei se află în Israel, respectiv Regatul Unit.

Hodorkovski, despre care se crede că era cel mai bogat om din Rusia atunci când a fost condamnat la închisoare pentru false acuzații de fraudă, și-a folosit averea pentru a finanța organizația pro-democrație Open Russia și mai multe publicații independente online de știri.

Katz, al cărui canal de YouTube are peste 2 milioane de abonați, s-a întâlnit cu Hodorkovski anul trecut, într-o încerare de a unifica opoziția rusă. Ambițiile sale sunt pentru construirea unei coaliții de opoziție, însă acestea au fost blocate de tensiuni cu echipa lui Navalnîi și pentru faptul că are o reputație de om cu care e dificil să lucrezi.

„Am cerut întotdeauna să facem o coaliție pentru că, printre altele, știam cât de vulnerabili sunt liderii individuali. O coaliție este mult mai stabilă ca sistem pentru că dacă una dintre persoane dispare, mai rămân ceilalți”, spunea el.

Boris Nadejdin, parte a unui partid politic de centru dreapta, Inițiativa Civică și Ekaterina Dunțova, o jurnalistă din regiunea Tver, fără vreo afiliație politică, au atras atenția prin candidaturile lor în alegerile prezidențiale de anul acesta, fiind singurii candidați anti-Kremlin anunțați.

Autoritățile regimului au blocat, însă, folosindu-se de minciuni și proceduri, candidaturile celor doi.

Dunțova, o jurnalistă fără experiență politică dar cunoscută pentru opoziția timidă față de războiul din Ucraina, și-a creat o platformă „pro-pace”, folosind cuvinte alese pentru a nu activa sistemul represiv al Kremlinului.

Încercarea ei timidă de a fi o candidată de opoziție față de Putin a fost blocată rapid de autorități, care i-au transmis să renunțe pentru că „e tânără” și „are viața înainte”, o amenințare subtilă din partea regimului, neașteptat în condițiile în care reacția acestuia la disidență este aproape mereu viscerală.

În ianuarie, ea a fost arestată și testată pentru droguri după ce a plecat de la o întâlnire pentru organizarea unei comisii de formare a unui partid politic. Ea spune că formațiunea, cu numele „Răsărit”, va fi „un partid care să susțină pacea, libertatea și democrația”.

Nadejdin, de cealaltă parte, a atras un sprijin mult mai consistent, de la zeci de oameni din Rusia și din străinătate, existând inclusiv imagini video cu cozile mari de oameni adunați să-i ofere semnături pentru candidatură.

Unii i-au văzut eforturile ca pe o oportunitate de a putea să-și ofere ei înșiși părerile anti-război, în timp ce alții l-au văzut chiar pe o alternativă reală la Putin.

Deși Nadejdin a obținut 150.000 de semnături, dar și declarații de susținere din partea lui Dunțova, Katz, Hodorkovski și unor aliați ai lui Navalnîi, candidatura lui a fost, în cele din urmă blocată, fiind citate „neregularități” în strângerea semnăturilor. În prezent, Nadejdin a făcut contestație la tribunal și așteaptă răspunsul – cel mai probabil arestarea sa de către autoritățile regimului.

Doar câțiva critici deschiși ai regimului mai sunt liberi în Rusia putinistă, printre care fostul primari din Ekaterinburg, Evgheni Roizman și fosta deputată din Duma orașului Moscova, Iulia Galiamina.

Galiamina a fost bătută de poliție până i s-a fracturat mandibula în 2017, în timp ce protesta. În 2020 a făcut campanie împotriva schimbărilor constituționale care îi permit lui Putin să stea la putere până în 2036.

Recent, ea a fost concediată de la locul de muncă pentru acuzații conform cărora ar fi „agentă străină”.

În prezent, ea încearcă să pregătească femei pentru roluri de leadership și organizează greve și petiții. În 2022, ea a obținut 500.000 de semnături împotriva mobilizării parțiale hotărâtă de regim.

De cealaltă parte, Roizman, cândva cel mai cunoscut primar de opoziție din Rusia, un prieten al lui Navalnîi, a fost amendat în 2023 pentru că a criticat războiul din Ucraina într-un clip pe YouTube.

El este încă popular în orașul său de origine, Ekaterinburg, însă a încercat să nu mai facă prea multe valuri după ce a fost condamnat ultima oară.

Când a demisionat din funcția de primar în 2018 pentru a protesta față de controlul tot mai strâns al Kremlinului, a declarat: „Este mai ușor să-i controlezi pe oamenii care sunt săraci și năpăstuiți decât pe cei care sunt liberi și prosperi”.

Unii dintre asociații lui Navalnîi au devenit ei înșiși cunoscuți opozanți, inclusiv purtătoarea lui de cuvânt, Kira Iarmiș, consiliera Liubov Sobol și fostul șef al fundației anti-corupție, Leonid Volkov.

Volkov este opozant de aproape un deceniu, a participat la campaniile lui Navalnîii pentru primăria Moscovei și la alegerile din 2018, înainte de a pleca din Rusia și a se stabili în Lituania, în 2020.

În ciuda instinctelor sale politice, Volkov s-a retras anul trecut, după ce a fost dezvăluită informația că a cerut UE să renunțe la sancțiunile împotriva oligarhului Mihail Fridman.

Iarmiș, mai tânără și neimplicate în alte controverse, este, de asemenea, fugită din Rusia după numeroase arestări și proteste organizate. Ca purtătoare de cuvânt a lui Navalnîi, comunicatele ei s-au concentrat pe starea lui de sănătate, iar în ultimele zile pe moartea acestuia și planurile de înmormântare.

Ea nu a făcut încă vreo precizare cu privire la planurile de viitor.

„Dreptatea istorică e de partea noastră. Putin e bătrân. Regimul lui e învechit. Se va duce cu siguranță. Ceva nou și luminos va apărea în loc”, spunea Iarmiș pentru publicația britanică The Guardian, anul trecut.

Liubov Sobol, politiciană și avocată cu un canal de YouTube popular, a devenit cunoscută în 2019, când a intrat în greva foamei pentru că i-a fost blocată candidatura în alegerile locale din Moscova. Ea este descrisă ca având o „carismă anti-carismatică”.

„Nu am avut niciodată vreo impresie idealistă despre lucrurile astea. Am înțeles în 2011 care sunt pericolele și știu și acum. Desigur că mi-e teamă pentru fiica mea, dar de asta lucrez în continuare – vreau să îi las o țară mai bună în care să crească”, spunea ea în 2018.

În final, Iulia Navalnaia, văduva opozantului ucis, spunea, în trecut, că nu dorește să devină o a doua Svetlana Tihanovskaia, opozanta bielorusă care a preluat conducerea opoziției din această țară după închiderea soțului ei. Navalnaia spunea că preferă să fie mamă și soție.

Totuși, acțiunile ei după otrăvirea lui Navalnîi în 2020 și discursul ei la Conferința de Securitate de la Munchen, la puțin timp după moartea lui Navalnîi, au alimentat speculațiile cu privire la viitorul ei politic.

„Nu am niciun drept să renunț. Voi continua munca lui Aleksei Navalnîi, voi continua să lupt pentru țara noastră și vă îndemn să fiți alături de mine”, a spus ea după moartea soțului.