După propria mărturisire, Mario Puzo, autorul romanului polițist „Nașul”, nu a avut niciodată niciun contact cu adevărata Mafie americană.
Modelul său pentru Don Corleone, patriarhul gangster al operei, a fost propria sa mamă.
Când a început producția adaptării cinematografice a cărții sale, sfatul lui Puzo pentru regizorul Francis Ford Coppola a fost să nu se asocieze niciodată cu nimeni din crima organizată. Coppola nu a avut nevoie să i se spună de două ori (chiar dacă nu-l putea suporta pe autor). „Este cumva romantic”, a declarat Coppola, ”dar sunt criminali oribili și cine vrea să cunoască un criminal oribil? Eu nu vreau”, scrie Grunge.
Dar nu toți cei implicați în „The Godfather” au avut aceeași ezitare când a venit vorba de Mafie.
Eforturile producătorului Al Ruddy de a-i convinge pe mafioții inițial ostili au dus la schimbarea scenariului (observați cum cuvântul „Mafia” nu este folosit niciodată în primul film). Dar, în timp ce Ruddy a trebuit să lucreze cu organizația criminală pentru ca filmul să fie realizat în siguranță, unii dintre actori au căutat figuri din lumea interlopă pentru a-i ajuta să-și contureze personajele.
Unul dintre acești actori a fost omul din spatele adevăratului protagonist din „Nașul”, Michael Corleone.
Al Pacino a avut o perioadă dificilă în timpul producției filmului – era aproape să piardă rolul din cauza nemulțumirii studioului față de primele sale interpretări. Și, după propria mărturisire, Pacino nu era sigur cum să abordeze rolul. Dar a avut o primă perspectivă asupra personajului său atunci când un coleg de scenă, Alfredo Lettieri, l-a adus la o cină în casa unui adevărat mafiot.Vizita lui Pacino la mafie a fost una discretă.
Faptul că Al Pacino a fost distribuit în „The Godfather” a fost un mic miracol. Regizorul Francis Ford Coppola a trebuit să se lupte cu studioul pentru a-l distribui, o luptă pe care a pierdut-o pentru scurt timp, apoi a trebuit să lupte din nou pentru a-l păstra.
Pacino însuși era conștient de faptul că nu era dorit, ceea ce nu i-a ușurat anxietatea legată de interpretarea lui Michael Corleone.
Corleone este un personaj rece, detașat, care păstrează mult din el însuși în interior. Tranziția sa de la eroul de război curat al familiei Corleone, hotărât să stea departe de Mafie, la un șef al crimei violente se bazează pe uciderea lui Virgil Sollozzo, traficantul de droguri interpretat de Alfredo Lettieri.
Acel moment este construit treptat în roman, dar în film, a fost o acțiune mare și explozivă. Reflectând în memoriile sale „Sonny Boy”, Pacino nu era sigur cum să gestioneze scena până când Lettieri l-a dus la casa unui gangster adevărat. Acea întâlnire i-a permis lui Pacino să vadă o fațadă respectabilă - mafiotul „arăta ca un om de afaceri normal”, avea o soție și doi copii mari, iar casa lor părea a fi un cămin american normal și iubitor.
„Mi se dădea o mostră a modului în care arăta și funcționa acest lucru în realitate”, a scris Pacino mai târziu, «nu cum era prezentat în filme». Nu i s-a dat niciun detaliu despre modul în care opera Mafia, cu atât mai puțin despre cum se desfășura o lovitură precum cea împotriva lui Sollozzo. Dar a absorbit atmosfera - și a văzut o armă adevărată, mânuită de Lettieri.
Al Pacino nu a fost singurul actor care s-a consultat cu o figură a lumii interlope pentru rolul său din „Nașul”. În acea vreme, James Caan era prieten cu viitorul șef al familiei mafiote Colombo și se întâlnea cu alte figuri din acel clan în timpul filmărilor. Gianni Russo susținea că are legături de-o viață cu personaje din trei clanuri mafiote diferite. Iar actorul lui Luca Brasi, Lenny Montana, a fost la un moment dat un executant pentru familia Colombo. Pacino a omis să spună în memoriile sale din ce familie mafiotă făcea parte contactul său mafiot și al lui Alfredo Lettieri. Este de înțeles de ce a făcut această omisiune.
Prezența relativ puternică a familiei Colombo în producția filmului „Nașul” a fost parțial o coincidență și parțial datorată lui Joe Colombo. Șeful familiei la momentul realizării filmului a făcut cea mai mare vâlvă în legătură cu producția filmului și a fost șeful mafiei pe care producătorul Al Ruddy a trebuit să îl liniștească. După ce au fost liniștiți, mafioții au început să apară pe platourile de filmare, fie pentru a privi în liniște, fie pentru a oferi critici nesolicitate cu privire la hainele și manierele actorilor.
Odată ce filmul a fost lansat, însă, viața a început să imite arta. Pe lângă faptul că a fost un succes la nivel național, „Nașul” a fost o bijuterie prețioasă a cinematografiei pentru mulți mafioți, care îl priveau ca pe o afirmare și o inspirație. „Anchetatorii federali aflați în misiune de supraveghere au văzut și au auzit oameni care imitau manierele și limbajul gangsterilor de pe ecran”, a scris reporterul Selwyn Raab în cartea sa, «The Five Families». „Filmul le-a validat stilul de viață și le-a impulsionat deciziile de a se alătura mafiei și de a-i accepta crezul”, a adăugat el.