Primele analize ale mostrelor culese de sonda spațială Hayabusa 2 de pe asteroidul Ryugu arată că în compoziţia acestora se află unele dintre moleculele considerate indispensabile pentru apariţia vieţii. Mai mult, aceste componente sunt mai vechi decât Sistemul Solar, conform unor studii publicate în revista Science la sfârşitul lunii februarie.
Asteroidul Ryugu, aflat pe o orbită în jurul Soarelui între orbitele planetelor Pământ şi Marte, a fost vizitat în 2020 de sonda japoneză Hayabusa 2, care a adus pe Terra mostre de materie culese de pe asteroid. Aceasta este cea de-a doua misiune de acest fel din istorie, după ce prima misiune Hayabusa a cules, în 2010, praf de pe asteroidul Itokawa. Această primă misiune a fost însă un semieşec, cantitatea de material colectată fiind de ordinul microgramelor din cauza unei defecţiuni a sistemului de colectare. Pentru comparaţie, misiunea Hayabusa 2 a reuşit să aducă pe Pământ 5 grame din asteroidul denumit oficial 162173 Ryugu, potrivit site-ului livescience.com, preluat de Agerpres.
Analiza unui eşantion din materia prelevată de Hayabusa 2 a arătat că acest asteroid bogat în carbon conţine molecule ce sunt considerate cruciale pentru viaţă, printre care nu mai puţin de 15 aminoacizi, care sunt cărămizile din care se formează proteinele.
Aceste molecule în sine nu sunt vii, dar pentru că au fost identificate în toate formele de viaţă cunoscute, oamenii de ştiinţă le denumesc „prebiotice”. Oamenii de ştiinţă ştiau din analiza meteoriţilor găsiţi pe Terra că astfel de roci cosmice ar putea conţine molecule prebiotice, însă informaţia nu era complet sigură pentru că meteoriţii s-ar fi putut „contamina” cu astfel de molecule după ce au pătruns în atmosfera terestră. De asemenea, nu era clar dacă astfel de molecule pot rezista la suprafaţa asteroizilor sau doar în interiorul acestora, unde sunt protejate mai bine. Însă în cazul mostrelor recoltate în cadrul misiunii Hayabusa 2, acestea provin din praful de la suprafaţa asteroidului.
Prezenţa moleculelor prebiotice la suprafaţa asteroidului, în pofida mediului extrem de ostil reprezentat de radiaţiile UV şi de căldura solară, dar şi de radiaţiile cosmice şi de condiţiile de vid din spaţiu, sugerează că aceste molecule pot rezista la astfel de condiţii, chiar dacă nu sunt îngropate în interiorul asteroidului. Acest lucru înseamnă că asteroizii pot împrăştia aceste seminţe ale vieţii în întregul sistem solar, conform coordonatorului acestui studiu, Hiroshi Naraoka de la Universitatea Kyushu din Japonia.
De asemenea, conform unui al doilea studiu publicat de Science, materialele organice de pe asteroidul Ryugu ar putea fi mai vechi chiar decât Sistemul Solar, formându-se, probabil, în norul primordial de praf şi gaze interstelare din care s-a format Soarele.
Ryugu este un asteroid carbonic, un tip ce reprezintă 75% dintre asteroizii descoperiţi în sistemul solar, conform NASA. Aceşti asteroizi sunt practic nişte „fosile vii” din perioada dinaintea formării Sistemului Solar, oferindu-le oamenilor de ştiinţă posibilitatea să observe tipul de molecule care au fost prezente la naşterea Soarelui, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.
În cadrul unei colaborări cu Agenţia spaţială niponă, JAXA, NASA a primit aproximativ 10% din mostra recoltată de sonda Hayabusa 2 pentru a derula propriile teste, la fel ca şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA).
Echipa internaţională de cercetători coordonată de Naraoka a extras moleculele identificate dintr-o cantitate de doar 30 de micrograme din mostrele prelevate în cadrul misiunii Hayabusa 2, folosind o varietate de solvenţi. Materia organică identificată a fost apoi analizată. Ei au descoperit mii de combinaţii ce conţin carbon, hidrogen, azot, oxigen şi/sau sulf, inclusiv cei 15 aminoacizi. De asemenea, au fost descoperite amine, ce conţin azot şi acizi carboxilici.
Cercetătorii nu au identificat însă zaharuri sau nucleobaze, ingrediente cheie ale ADN-ului şi ARN-ului.
„Este posibil ca aceşti compuşi să fie totuşi prezenţi în compoziţia asteroidului Ryugu, iar noi să nu-i putem identifica din cauza limitelor sistemelor noastre de analiză şi a cantităţii foarte mici disponibilă pentru studiu”, a susţinut co-autorul studiului, Daniel Glavin, astrobiolog la NASA Goddard.