Cererea Turciei ca Suedia și Finlanda să extrădeze 33 de persoane pare să întârzie considerabil demersurile de aderare la NATO ale celor două țări, arată o analiză Politico.

Când președintele turc Recep Tayyip Erdogan a spus că sunt „teroriști care stau în parlamentele anumitor țări”, pentru a-și justifica obiecțiile față de aderarea Suediei și Finlandei la NATO, parlamentara suedeză din opoziție Amineh Kakabaveh nu a avut nicio îndoială că s-a referit la ea.„Desigur, Erdogan se referea la mine. Pentru Erdogan, orice susținător și orice apărător al kurzilor este un terorist”, a spus parlamentara independentă pentru Polititco.

Militantă cu vechime pentru drepturile kurzilor, ea a cerut guvernului suedez să-și sporească cooperarea cu PYD, un afiliat politic al grupului de miliție kurdă YPG din Siria, care a avut ciocniri cu forțele turce. Toamna trecută, ea a refuzat să acorde un sprijin extrem de important pentru candidatura liderului social-democrat Magdalena Andersson la funcția de prim-ministru al Suediei până când s-a asigurat că are suportul acesteia.

Această mișcare nu a trecut neobservată la Ankara. Săptămâna trecută, oficialii turci au declarat că sprijnul obținut de Kakabaveh este tipic pentru politica externă suedeză, care sprijină de multă vreme grupurile kurde pe care Ankara le consideră teroriste.

Turcia a spus că, din cauza unor astfel de politici, va bloca cea mai importantă decizie luată de Andersson de când a devenit liderul Suediei: să adere la NATO alături de Finlanda, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Fiind unul dintre cei 30 de membri actuali ai NATO, Turcia poate refuza aderarea noilor veniți.

Pe lângă declarațiile lui Erdogan, ambasadorul Turciei în Suedia, Hakkı Emre Yunt, a spus vineri că Kakabaveh ar trebui extrădată în Turcia.

„Anumiți parlamentari... lucrează împotriva Turciei în Parlament tot timpul. Ei presează guvernul suedez să adopte o poziție negativă față de Turcia”, a spus Yunt.

Pentru NATO, ciocnirea dintre Turcia și Suedia și, într-o măsură mai mică, Finlanda, pe care Ankara o acuză de asemenea de sprijin pentru teroriști, este un spectacol secundar nedorit într-un moment în care Rusia atacă Ucraina, o țară care se învecinează cu membrii NATO. Diplomații și experții regionali consideră că Turcia folosește cel mai probabil Suedia ca pârghie într-o campanie politică mai amplă, în care Erdogan vrea să câștige capital politic pe plan intern și să obțină concesii internaționale – mai ales făcând presiuni asupra SUA să deblocheze o achiziție majoră de avioane de vânătoare.

Această strategie întârzie calendarul aderării. Suedia și Finlanda au sperat într-o aderare rapidă la alianță, care să le ofere protecția politicii de apărare reciprocă a NATO.

Această dispută riscă, de asemenea, să redeschidă răni vechi între Turcia și alți membri ai alianței care au avut confruntări similare cu Ankara. În 2009, Erdogan a încercat să blocheze numirea fostului premier danez Anders Fogh Rasmussen în funcția de secretar general al NATO, iar 10 ani mai târziu, Turcia a contestat și un plan de mutare a trupelor aliate în statele membre NATO din est.

În ambele cazuri, Turcia a cerut țărilor NATO să-i susțină poziția față de grupurile kurde.

Pentru Ankara, YPG și PYD nu pot fi separate de PKK, un grup militant care a dus o campanie violentă împotriva statului turc de la începutul anilor 1980 și care este clasificat de Turcia, UE și SUA drept organizație teroristă.

Spre deosebire de Turcia, UE și SUA nu consideră PYD sau YPG, ai căror luptători au jucat un rol esențial în înfrângerea grupării militante islamiste ISIS în Siria în 2019, drept teroriști.

Suedia, la fel ca alte state europene, are o comunitate kurdă destul de mare, estimată la aproximativ 100.000 de persoane, cu membri activi din punct de vedere politic, care desfășoară campanii și proteste împotriva statului turc.

Nu este clar ce se va întâmpla în continuare. Cererile Ankarei au fost ca Suedia să clasifice YPG drept grupare teroristă și să întrerupă legăturile cu grupul.

Turcia cere, de asemenea, extrădarea în Turcia a 33 de persoane din Suedia și Finlanda despre care spune că sunt susținători ai terorismului. De asemenea, Suedia este presată să renunțe la un embargo occidental asupra armelor împotriva Turciei, aflat în vigoare de când țara a lansat un atac asupra forțelor YPG în Siria în 2019.

Andersson și președintele finlandez Sauli Niinistö au discutat sâmbătă la telefon cu Erdogan, dar s-au înregistrat puține progrese, potrivit declarațiilor celor trei guverne.

Ilnur Cevik, un consilier al lui Erdogan, a declarat duminică la postul de televiziune suedez SVT că părțile au fost până acum doar „de acord că nu sunt de acord”.

Cevik a spus că „Turcia nu prea are ce face” în legătură cu faptul că SUA și alte țări NATO nu consideră YPG drept grupare teroristă, dar Ankara crede că cel puțin acum poate forța o schimbare în politicile Suediei și Finlandei.

„Acest lucru îl putem face și poporul turc ne cere să facem asta”, a spus Cevik.

În zilele și săptămânile următoare vor fi testate abilitățile de negociere suedeze și finlandeze. Experții spun că este puțin probabil ca Turcia să dea înapoi pe termen scurt, deoarece Erdogan are alegeri alegeri anul viitor și vrea să arate că e influent pe plan internațional.

Pe de altă parte, e puțin probabil ca Suedia și Finlanda să îndeplinească cererile Turciei privind extrădarile, având în vedere că Suedia, în special, vrea să joace un rol de garant internațional al drepturilor omului.

Ministrul suedez de externe Ann Linde a spus că orice sugestie că Stockholm ar sprijini terorismul este „dezinformare” și a amintit că Suedia a fost prima țară după Turcia care a desemnat PKK ca grup terorist.

„Suedia susține drepturile omului și democrația, nu în ultimul rând pentru kurzi. Opresiunea la care sunt supuși mulți în țările lor natale este inacceptabilă”, a mai scris ea.