Studiul “Barierele digitalizării mediului public și privat din România” a fost publicat acum mai bine de un an de Autoritatea pentru Digitalizarea României acum mai bine de un an și jumătate. Îl puteți regăsi integral aici sau rezumat și explicat aici sau aici. Concluziile sale rămân însă valide și astăzi, cu prea puține modificări în ceea ce privește concluziile majore: 1. Din diverse motive, IMM-urile din România nu simt încă necesitatea unei digitalizări a activității. 2. Automatizarea de procese pare Star Wars pentru mediul privat și mai ales pentru administrație. 3. Serviciile publice electronice întârzie să se extindă la scară largă.

Studiul nu numai că listează probleme, dar și bagă în traistă, pe puncte, cauzele problemelor: lipsa resursei umane, lipsa reglementărilor, lipsa banilor.

Nu că ar fi ceva nemaiauzit în toate acestea, dar aș mai adăuga o concluzie personală. Persoanele fizice sau juridice din România, de la stat sau de la privat, nu înțeleg și nu au disponibilitatea de a înțelege ce ar presupune digitalizarea pentru viața întreprinderii lor. Iar aici statul trebuie să se simtă dator de a sta pe buturugă și a explica pe îndelete cu cifrele în față.

Pentru a spulbera mituri și pentru a mișca lucrurile în direcția europeană.

Iar dacă suntem la capitolul “mitologie de carton”, trei idei care să incite. Și una care să construiască.

1. Prin trecerea la cloudul guvernamental, instituțiile dim România nu își vor pierde statutul și relevanța. Vor pierde doar vechile servere prăfuite și atacabile și vor câștiga integrare digitală pe orizontală. Vor câștiga viteză și spațiu de manevră, ce e drept vor pierde din spațiul de “manevre”.

2. Roboții responsabili cu automatizarea proceselor recurente nu semănă neam nici cu R2D2, nici cu Bumblebee, nici cu Terminator. Cel mai frecvent, vor fi softuri specializate care să înlocuiască registre, pixuri și țâfne umane.

3. Refuzul expunerii la conversația publică despre digitalizare și automatizare nu rezolvă nici o problemă. Doar amână nepermis de mult o realitate socială și ocazii bune de a schimba ceva.

Vorbeam recent cu o cunoștință din circumscripția mea, Ilfov, despre probleme cu vânzările de produse de primă necesitate. Și i-am expus pe scurt ideile de mai sus, cu gândul de a-i oferi o perspectivă mai largă. Răspunsul omului mi-a oferit imaginea clară a momentului în care ne aflăm și a rutei care trebuie urmate:

“Eu nu reușesc să vând și dumneata îmi spui de site, aplicație și roboți.”

În schimb, realitatea bate orice imaginație. Drept dovadă stă abilitatea gospodarului care vindea zilele trecute lubenițe în Otopeni. Constrâns de faptul că nu au oamenii Cash la purtător, și-a automatizat serviciul de încasare.

Mi-a fost clar că românilor le este necesar urgent programul de educație de bază în ceea ce privește beneficiile digitalizării. Au nevoie de traducere simplă a unor concepte prea noi și cu nume prea emfatice. Românii trebuie să primească toate informațiile despre viitorul digital al muncii și productivității. Voi reveni în curând.