Un recent sondaj Inscop îl plasează pe Mircea Geoană drept favorit la alegerile prezidențiale. Geoană e dat câștigător, în turul al doilea, în toate combinațiile politice testate de sociologi. Datele sondajului nu sunt relevante câte vreme nu știm cine vor fi ceilalți candidați și cum vor arăta alianțele electorale din anul viitor, însă scorul bun al fostului lider PSD a stârnit din nou discuția despre posibilitatea unui candidat independent de a ajunge la Palatul Cotroceni.

Alegerile postdecembriste arată că, pentru a deveni președinte, un candidat are nevoie de minimum 5 milioane de voturi. Ion Iliescu a obținut, în 2000, 6,7 milioane de voturi, Traian Băsescu – 5,1 milioane de voturi (în 2004) și 5,2 milioane (în 2009), iar Klaus Iohannis - 6,3 milioane (în 2014) și 6,5 milioane de voturi (în 2019). Conform datelor ultimului recensământ, populația cu drept de vot a României este de 18,8 milioane de alegători, în țară și în străinătate. Constituția prevede că, pentru a câștiga din primul tur, un candidat la președinția României are nevoie de 50% plus 1 din numărul total alegătorilor. Tradus în voturi, candidatul ar trebui să obțină 9,4 milioane de voturi, ceea ce, realist vorbind, este imposibil. Prin urmare, contează primii doi candidați ca număr de voturi. Ei vor intra în turul al doilea, adjudecat după principiul «cel mai bun câștigă».

Prin urmare, primul obstacol major pentru un prezidențiabil este intrarea în turul al doilea. Și aici mașinăriile de partid (organizațiile locale și simpatizanții) joacă cel mai important rol. La centru, este minuțios calculat numărul minim de voturi pe care organizațiile trebuie să-l asigure candidatului. Relevante pentru cât de importantă este cooperarea centru-teritoriu în asigurarea cotei de voturi sunt alegerile europarlamentare din 2009, când filialele PDL au primit ordin de la București să asigure cel puțin 10 voturi pentru Elena Băsescu, fiica președintelui, care candida ca independentă.

Pentru un independent, strângerea unui număr mare de voturi, care să-i garanteze intrarea în turul al doilea al prezidențialelor, este mult mai dificilă dacă nu este sprijinit de un partid sau de o alianță. Chiar și cu o platfomă civică (ONG, oameni de afaceri care să îi finanțeze legal campania), candidatul nu se poate baza (ca în cazul prezidențiabililor asumați de partide) pe primarii care coordonează, și uneori controlează, votul la nivel de secții. Acest handicap major e greu de trecut de către un independent numai pe baza charismei sale, care să creeze un val de emoție și să atragă populația la vot în număr mare.

Deși în mediile politice se discută de ceva vreme despre candidaturile lui Mircea Geoană și Laura Codruța Kovesi la Președinția României, niciunul dintre ei nu a făcut vreun anunț oficial. Mircea Geoană a dat de înțeles că ar fi interesat și s-a folosit de statutul de la NATO pentru a se promova în România. Laura Codruța Kovesi a negat că va candida, iar activitatea sa s-a centrat exclusiv pe combaterea corupției la nivel european.

Fiecare dintre cei din prezumtiv candidați ar putea miza pe emoție. Geoană, secretar general adjunct al NATO – pe teama populației de războiul aflat de un an și jumătate la granița României; Laura Codruța Kovesi, procurorul-șef european – pe revolta românilor față de corupția sufocantă din țară. Cele două teme nu sunt însă suficiente pentru o mobilizare masivă a electoratului și, implicit, pentru a le garanta independenților accederea în turul al doilea. Temerile legate de război s-au diminuat, după cum arată datele sondajului Inscop, iar percepția românilor despre pericolul corupției se înscrie în media europeană, conform ultimului Eurobarometru. Mai mult, nemulțumirea alegătorilor pare să fie deja canalizată spre partidele extremiste AUR și SOS România.

Deși președintele ales independent, rupt de corupția, incompentența sau nepotismul din partidele mari, e o idee atrăgătoare, ea rămâne o utopie în lipsa suportului unor structuri mari, bine închegate, cu înțelegere și experiență în ceea ce privește alegerile. Vom ști mai multe despre șansele lui Mircea Geoană sau Laura Codruța Kovesi în momentul în care partidele își vor anunța candidații și vom vedea care sunt alianțele politice la alegerile locale și parlamentare din 2024. Matematic, însă, niciunul dintre cei doi independenți nu are șanse reale dacă nu sunt susținuți și de partide: Geoană de PSD / Alianța PSD – PNL iar Kovesi – de o coaliție de dreapta PNL – USR – Forța Democrată – PMP.