Cercetătorii au găsit în sfârșit o explicație pentru „insulele magice” plutitoare de pe Titan, cel mai mare satelit natural al planetei Saturn: ele ar putea fi ghețari poroși făcuți din materie organică ce a căzut pe suprafața lunii, potrivit CNN.
Oamenii de știință consideră Titan drept una dintre cele mai fascinante luni din Sistemul Solar pentru că se aseamănă în multe privințe cu Pământul, în ciuda peisajului extraterestru.
Titan este mai mare decât Luna noastră și chiar și decât planeta Mercur – este, de asemenea, singurul satelit natural din Sistemul Solar care are o atmosferă densă.
Atmosfera ei este compusă în mare parte din azot și puțin metan, ceea ce îi conferă lunii imaginea portocalie difuză. Presiunea atmosferică este cu 60% mai mare decât cea a Pământului, exercitând o presiune similară cu cea resimțită de oamenii care înoată în ocean la 15 metri adâncime, potrivit NASA.
Titan este și singura lume în afară de a noastră care are corpuri lichide la suprafață – râurile, lacurile și mările de pe Titan sunt compuse din metan și etan lichid, care formează nori și provoacă ploi cu gaz lichid.
Multe dintre informațiile pe care le avem acum despre Titan au fost obținute cu ajutorul misiunii Cassini și a sondei sale, Huygens, care a aterizat pe suprafața planetei în 2005.
Printre cele mai misterioase descoperiri făcute de oamenii de știință sunt insulele sale magice – puncte luminoase care se deplasează pe suprafața lunii timp de câteva ore, săptămâni sau chiar mai mult.
Astronomii au crezut inițial că aceste regiuni ar putea fi bule de azot, insule din materie solidă sau valuri.
„Am vrut să investighez dacă aceste insule magice ar putea fi [materie] organică ce plutește la suprafață, precum piatra ponce poate să plutească pe apă aici pe Pământ înainte de a se scufunda într-un final”, a explicat Xinting Yu, autorul principal al studiului publicat în revista Geophysical Research Letters.
În atmosfera superioară a Titanului există o gamă foarte diversă de molecule organice, precum nitrili, hidrocarburi și benzen.
Temperatura de la suprafața lunii este atât de mică (-180 de grade Celsius) încât râurile și lacurile au fost create de metanul lichid la fel cum rocile și lava creează diverse forme și canale pe Pământ.
Moleculele organice din atmosfera Titanului se leagă între ele înainte să înghețe și să cadă pe suprafața lunii. Câmpii și dune întunecate de materie organică au fost observate în diferite locuri de pe suprafața lunii, iar oamenii de știință cred că aceste forme de relief au fost create în mare măsură de „zăpada” de pe Titan.
Dar, atunci când zăpada de hidrocarburi cade în lacurile și râurile de gaz lichid, nu se dizolvă pentru că acestea sunt deja saturate cu particule organice. Materia înghețată nu ar pluti decât dacă este poroasă, precum un fagure sau cașcavalul elvețian.
Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că singurul scenariu posibil este cel în care grămezile înghețate de hidrocarburi solide de la malul acestor corpuri lichide se desprind și plutesc precum ghețarii din oceanele de pe Pământ, iar într-un final se scufundă după ce metanul lichid pătrunde ușor în grămezile înghețate.
Un strat subțire de materie solidă înghețată care s-a format la suprafața mărilor și lacurilor de pe Titan ar explica de ce corpurile lichide de pe cea mai mare lună a lui Saturn sunt atât de netede.
Cu toate că atmosfera de pe Titan pare neprietenoasă, este posibil să existe condiții propice pentru dezvoltarea unor forme de viață pe care noi nu le putem înțelege încă, potrivit NASA.