Cea mai parte din Herculaneum, prezentat ca fiind „un laborator arheologic în aer liber”, rămâne neexcavată. Orașul antic nu este la fel de faimos ca Pompei, dar promite descoperiri extraordinare, inclusiv răspunsul la unul dintre cele mai mari mistere cu care arheologii s-au confruntat timp de sute de ani: unde sunt rămășițele vechilor locuitori ai orașului antic distrus de erupția vulcanului Vezuviu, scrie El Pais.

Timp de sute de ani, arheologii s-au confruntat cu un mare mister atunci când excavau ruinele orașului Herculaneum, una dintre așezările distruse de erupția catastrofală a vulcanului Vezuviu în anul 79: de ce nu au fost descoperite rămășițe umane?

Nimeni nu știa unde sunt rămășițele vechilor locuitori. În Pompei, au fost găsite încă de la început. Răspunsul a venit abia în anii '80, când cercetători au descoperit că în jur de 300 de persoane s-au refugiat în magazii din apropiere de mare. Au așteptat să fie salvați, dar ajutorul nu a mai venit, iar oamenii au fost arși la 550 de grade Celsius de gazele emise de vulcan.

Rămășițele descoperite fac parte din cea mai mare concentrație de schelete din antichitate care au supraviețuit până în prezent. Corpul lor s-a transformat în vapori, doar bijuteriile și obiectele lor de metal au supraviețuit șocului termic letal.

Majoritatea victimelor din Pompei, pe de altă parte, au murit din cauza fluxului piroclastic care i-a lovit, fiind mai apoi îngropați sub cenușa calcifiată.

Cele două orașe au fost distruse de aceeași catastrofă, dar în moduri total diferite: unul a fost îngropat sub tone de material piroclastic, celălalt măturat de noroi și gaz fierbinte. De aceea ruinele din Herculaneum – primul oraș roman din Golful Napoli descoperit de arheologi în secolul al XVIII-lea – mult mai greu de excavat decât cele din Pompei, din cauză că noroiul s-a transformat în piatră.

O mare parte din orașul roman se află sub Ercolano, o suburbie aglomerată a orașului Napoli aflată mult mai aproape de capitala regiunii Campania decât Pompei. Ruinele formează un pătrat imens care se întinde pe două hectare, iar arheologii au trebuit să excaveze 25 de metri de piatră pentru a ajunge la străzile, templele, gimnaziile, palestrele, casele și magaziile romane.

Astăzi, Herculaneum este, potrivit lui Francesco Sirano, directorul sitului arheologic, „un laborator arheologic în aer liber” care poate oferi încă multe surprize, precum cadavrele de pe plajă.

„În comparație cu orice altă excavație romană departe de Golful Napoli, Herculaneum ne spune despre viața de zi cu zi a cetățenilor ei, despre comerț și clădiri”, a explicat cercetătorul și profesorul de istorie Daniel Garcia Varo.

„Cu toate acestea, arta, cultura și religia sunt și ele prezente cu tot felul de exemple. Întreaga viață a unui roman se află la mâna cercetătorilor în câteva hectare mulțumită erupției care a făcut conservarea posibilă.”

În Herculaneum, până și fecalele au devenit o mină de informații: profesorul Andrew Wallace-Hadrill de la Universitatea Cambridge a analizat resturile găsite într-o fosă septică veche timp de mai mulți ani și a extras informații despre dieta celor 4.000 de locuitori ai orașului și despre bolile de care sufereau.

Mai mult, Sirano a spus că, în curând, se va face un anunț extraordinar datorită unei bucăți de lemn descoperită în sacul unuia dintre oamenii care au fugit din calea erupției vulcanice.

Lemnul, un organism cândva viu, provoacă un sentiment straniu de apropiere față de oamenii care, acum 2.000 de ani, au folosit toate aceste obiecte în viețile lor de zi cu zi. În plus, obiectele lor nu sunt foarte diferite de cele pe care le regăsim astăzi în casele noastre.

„Faptul că au fost conservate materiale organice a condus la multe progrese științifice”, a mai explicat Wallace-Hadrill. Însă, contemplând asupra unui pătuț pentru bebeluși sau a unui mic dulap, cu un design cât se poate de modern, este ceva ce depășește sfera științifică: este ceva emoțional.

Oasele, lemnul și chiar tartarul de pe dinții cetățenilor romani au fost analizate. „Scheletele celor care nu au fost cruțați de tragedie au făcut posibilă o cunoaștere profundă a lumii romane”, a spus Sirano.

„Știm până și ce dietă, ce boli aveau. În excavarea fosei septice s-a descoperit totul, până și resturi de brânză cu bruceloză, fructe, pâine, bacterii din stomac, resturi de pești care încă se mai mănâncă în Golful Napoli... informații de 360 de grade despre lumea antică.”

Însă, tot ceea ce s-a descoperit până acum a fost doar o parte minusculă din tot ce ar putea să mai apară. Herculaneum nu este impresionant doar pentru lucrurile pe care le arată, ci și pentru cele care rămân ascunse.

„Două treimi din oraș rămâne neexplorat”, a precizat Wallace-Hadrill. „Dar cel mai important lucru este să descoperim această resursă prețioasă, dar limitată foarte gradual, profitând de cele mai noi tehnologii ale arheologiei științifice”.

Una dintre primele clădiri excavate în Herculaneum este Vila Papirusurilor – o întreagă bibliotecă antică ce încă nu a fost complet dezvelită. „Ceea ce rămâne de descoperit la Herculaneum este atât de vast încât este copleșitor”, a spus Varo.

„Doar un sfert din oraș a fost excavat, ceea ce ne spune că sunt de trei ori mai multe case, magazii, clădiri publice și vile pline de tot felul de bogății. Herculaneum încă mai mare multe de spus și sunt sigur că clădiri religioase și politice ne așteaptă sub 25 de metri de material piroclastic petrificat.”