Noile legi din Taiwan privind hărțuirea sexuală sunt văzute ca un prim pas în abordarea mișcării MeToo, dar activiștii spun că încă sunt insuficiente. Reformele, vizate în cele trei legi ale Taiwanului privind egalitatea de gen, introduc sancțiuni mai aspre pentru hărțuitori, prelungesc termenul de prescripție pentru depunerea plângerilor și cresc resursele pentru sprijinirea victimelor, informează BBC.

Partidul Progresist Democrat, aflat la guvernare, a încercat să întărească legile după ce a fost lovit de un val de acuzații de agresiune sexuală.

Acestea au determinat mai multe demisii din partid și au declanșat noi acuzații împotriva altor figuri publice, inclusiv celebrități.

Modificările legislative vin cu cinci luni înaintea unor alegeri critice.

Profesorul de drept Carol Lin a lăudat schimbările ca fiind o piatră de hotar legislativă, dar a spus că va fi nevoie de timp pentru ca societatea să renunțe la mentalitățile înrădăcinate care normalizează hărțuirea sexuală.

Deși Taiwanul a fost mult timp salutat ca o democrație progresistă, o mare parte din societatea sa rămâne profund patriarhală și ierarhică.

Noile legi adoptate într-o sesiune legislativă specială impun tuturor locurilor de muncă - inclusiv întreprinderilor mici scutite anterior, cu cel puțin 10 angajați - să creeze mijloace de raportare a hărțuirii sexuale.

Angajatorii trebuie, de asemenea, să investigheze toate plângerile de hărțuire sexuală și să raporteze constatările lor autorităților locale de muncă.

Cei care nu fac acest lucru pot fi amendați cu până la 1 milion de dolari noi taiwanezi (31.700 USD).

Anterior, presupusele victime nu aveau niciun mijloc de a riposta în afară de procesele judecătorești.

Conform noilor legi, folosirea unui limbaj discriminatoriu sau insultător împotriva cuiva din cauza sexului său, precum și actele care îi pedepsesc pe alții profesional pentru respingerea avansurilor cuiva vor fi considerate hărțuire sexuală.

S-a extins și termenul de prescripție.

„Cred că trebuie să vedem și lucrurile bune ale noii legi, care îi trag la răspundere pe hărțuitori înainte ca victimele să se simtă împuternicite să facă un pas înainte”, a spus profesorul Lin, de la Universitatea Națională Yang Ming Chiao Tung din Taiwan.

Fostul ministru al Muncii din Taiwan Wang Ju-hsuan a spus că amendamentele încă nu oferă victimelor un recurs adecvat în cazurile în care hărțuirea are loc în afara locului de muncă.

De exemplu, unii activiști au subliniat că noile legi nu abordează hărțuirea sexuală profundă în instituțiile religioase.

Doamna Wang, care este avocat, dorește, de asemenea, sancțiuni mai aspre pentru a preveni „răzbunările rău intenționate” și a spus că ar trebui creată o platformă pentru a încuraja martorii să intervină.

„Este o provocare pentru victime să furnizeze dovezi, ca să nu mai vorbim de teama de represalii și de presiunea discriminării societale”, a declarat ea pentru Taiwan News.

Influencerul Anissa Chang, care se numără printre criticii mișcării MeToo, a spus că modificările legislative sunt „făcute pentru a insufla frică” celor care abuzează de acestea pentru a-i ataca pe alții – ceea ce, a spus ea, este o practică obișnuită în industrii precum divertismentul.

„Acțiunile criminale, de hărțuire sunt privite în mod ciudat ca norme sau chiar denumite „reguli nerostite”. Acesta este un fenomen extrem de distorsionat”, a spus ea.

Noile legi se aplică și școlilor.

Profesorilor le este acum interzis în mod explicit să aibă relații romantice cu elevii sub 18 ani. Profesorii și directorii care nu raportează la Ministerul Educației plângerile de hărțuire ale elevilor pot fi acum trași la răspundere.

Noile legi trebuie să fie însoțite de o revizuire a egalității de gen și a educației sexuale în școli, a declarat Wang Yueh-Hao, directorul executiv al fundației non-profit din Taiwan Garden of Hope.

„Se așteaptă ca oamenii să-și asculte întotdeauna bătrânii și superiorii, motiv pentru care a durat atât de mult pentru ca aceste victime să iasă în față. Astfel de mentalități trebuie să se schimbe”, a spus ea.

Cu toate acestea, doamna Wang a spus că organizația ei, care sprijină victimele violenței sexuale. a înregistrat o creștere de 20 de ori a cazurilor dezvăluite de presupusele victime în ultimele două luni. Ea consideră acest lucru un semn că mișcarea #MeToo din Taiwan, deși a întârziat mult, a fost constructivă.

Mișcarea MeToo a început după ce Chen Chien-Jou, o fostă angajată al Partidului Democrat Progresist (DPP) din Taiwan, a postat pe Facebook că a fost atinsă în mod necorespunzător de un regizor în timpul unei plimbări cu mașina după o filmare video care avea legătură cu DPP. Ea a scris pe Facebook că, atunci când s-a plâns unui înalt oficial al partidului, Hsu Chia-tien, care era atunci șeful departamentului de egalitate de gen al partidului, Hsu a răspuns: „Și ce? Ce vrei să fac?” și a întrebat de ce Chen nu a țipat și nu a încercat să scape din vehicul. Postarea ei face referire la un serial politic taiwanez de succes, Wave Makers.

Seria, care urmărește viața personalului de campanie a unui partid politic taiwanez fictiv, în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale, include o scenă esențială în care o purtătoare de cuvânt a partidului decide să acționeze în urma plângerii unei angajate despre hărțuirea sexuală de către un coleg, deși problema ridicată ar putea fi dăunătoare partidului.

În zilele care au urmat postării făcute de Chen Chien-Jou, câțiva oficiali înalți ai DPP au demisionat, iar președintele partidului și candidatul la președinție, William Lai Ching-Te, s-a angajat public să reformeze modul în care partidul tratează comportamentul sexual incorect. Deși a început în cadrul DPP, mișcarea MeToo în curs de dezvoltare din Taiwan s-a răspândit mult mai mult de atunci, atingând majoritatea industriilor din societatea taiwaneză. Multe persoane cu experiențe similare au făcut un pas înainte și au dezvăluit problemele cu care se confruntă, dar acest lucru a provocat și un efect de bumerang, mulți oameni au pus la îndoială motivele presupuselor victime.

Astfel de reacții sunt un exemplu în sensul că nu doar legea trebuie să se schimbe, ci și atitudinea oamenilor, a spus doamna Lin.

„În cele din urmă, schimbările cu adevărat eficiente vor consta în educația de gen și în cultura socială”, a spus ea. „Societatea trebuie să înceteze să dea vina pe victime”.