Ciuruit de dovezile imposturii academice, din ce în ce mai slăbit din chingile susținerii politice, Sorin Cîmpeanu pleacă acasă. Acasă, adică tot în fruntea sistemului superior de învățământ, în funcții pe care încă le deține. După atâtea săptămâni în care profesori, elevi, părinți, români cu masterate și doctorate muncite i-au cerut să facă pasul în spate, probabil că în societatea civilă s-a răsuflat cu ușurare aseară. Dar când aburii bucuriei se împrăștie, rămâne o întrebare cu un nod în gât: „Ministrul a căzut, dar a căzut oare și sistemul din spatele lui?"

Da, ministrul Cîmpeanu dispare din fruntea Educației. Unii zic că din prea multă aroganță și agresivitate. A fost ca un pahar care lună de lună s-a tot umplut. Până aseară, când ultima picătură a ajuns să fie „PREA MULT!". Să fim clari, ministrul Cîmpeanu a făcut multe greșeli. Și nu mă refer doar la stilul „smuls" de a face lucrurile, la ordonanțele venite de la Minister care au zăpăcit continuu pe toată lumea: transferul creșelor către Ministerul Educației, ordonanțele privind transportul elevilor, programul „Masa caldă", învățământul remedial distrus, programele de combatere abandon școlar etc. Dar nu aceste greșeli uriașe, cu efecte grave, au adus căderea sa. Au mai fost nenumăratele alte gafe și decizii bruște: schimbarea de an școlar, renunțarea la teze, schimbarea din mers a condițiilor de acordare a burselor, înjosirea profesorilor în perioada de pandemie prin transformarea lor în asamblatori de kituri de teste de salivă. Toate astea au umplut paharul, dar nu au făcut diferența decisivă.

Cele două probleme uriașe ale domnului Cîmpeanu au fost proiectele de lege ale educației și bătălia sa continuă de a proteja plagiatorii.

Iar acum urmează testul suprem. A plecat Cîmpeanu. Dar cine va veni în locul lui va continua să îi susțină legile? Aceste legi fără cap și fără coadă, fără fundamentare și fără viziune? Vă spun de acum, sunt sceptic că vom mai auzi despre aceste legi timp de cel puțin o lună. Niciun alt ministru înlocuitor sănătos la cap nu va deschide subiectul fără să îi explodeze în față. Deci, ne așteaptă o lună de neclaritate și apoi, duși probabil de alte crize, ne vom muta atenția de la educație. Va continua cineva legile Cîmpeanu? Acelea cu desființarea CNATDCU, acelea cu prescrierea plagiatului la trei ani de la înfăptuirea lui? Acelea cu posibilitatea de a scăpa de plagiat prin renunțarea voluntară la titlu și achitarea grantului doctoral înapoi la stat? Eu cred și încă sper că NU.

Am avut dreptate spunând că aceste legi trebuie oprite pentru că întorc România în trecut. Cel mai probabil vor fi oprite. Dar încă nu știm cu siguranță, iar pericolul este încă acolo, de aceea haideți deocamdată să nu mergem cu toții la culcare. Să rămânem vigilenți. Șarpele acestor legi își mai poate scoate capul din gaură.

Până atunci, însă, ne așteaptă un alt test suprem săptămâna viitoare în Parlament. Avem blocate la sertar în Senat proiectul USR de lege care elimină posibilitatea de a renunța voluntar la titlul de doctor. Avem la Senat proiectul de lege USR care obligă transparentizarea tuturor lucrărilor de doctorat de acum înainte prin trimiterea lor la Biblioteca Națională și publicarea lor online. Așadar, toată bătălia antiplagiat nu s-a terminat prin căderea lui Cîmpeanu.

Și mai am o veste sumbră pentru cei care s-au bucurat de moment poate prea mult. Domnul ministru Cîmpeanu nu mai este în funcție. Dar domnul senator Cîmpeanu mai există. Se va întoarce la Senat, în Comisia de Învățământ din care fac parte, și de aici va putea să manipuleze voturile din comisie sau din plen. Deci exact locul în care aceste proiecte sunt blocate la sertar. De asemenea, domnul ministru Cîmpeanu nu mai este, dar domnul președinte al Consiliului Național al Rectorilor mai există. Odată incompatibilitatea dispărută, se poate reîntoarce președinte CNR. Ce ne facem? Apoi, domnul ministru Cîmpeanu nu mai este, dar rectorul USAMV-B Cîmpeanu (reinstituibil după suspendare) revine. Ca să fim clari, plagiatele care dezonorau un ministru sunt la fel de grave și în cazul unui rector. De aceea, victoria normalității din seara trecută, victoria jurnalistei Emiliei Șercan, victoria societății civile care a avut curajul să protesteze public și a opoziției politice care a pus presiune prin moțiunile simple repetate nu va deveni o victorie definitivă decât dacă Universitatea condusă de rectorul Cîmpeanu va avea alegeri pentru un rector neplagiator curând, iar domnul Cîmpeanu se va retrage cu onoare și din zona politică.