Gălăgioase şi gata să se împerecheze, miliarde de cicade se pregătesc să invadeze pădurile şi suburbiile americane. În următoarele câteva săptămâni, două grupuri distincte de cicade vor fremăta în acelaşi timp. Acesta este un fenomen care nu s-a mai produs din 1803, când Thomas Jefferson era încă preşedintele Americii.

Familia cicadelor include peste 3.000 de specii de insecte din întreaga lume. Majoritatea îşi petrec viaţa sub pământ, sub formă de larve. Ele ies la suprafaţă pentru a se transforma în insecte adulte şi a se reproduce. Unele apar în fiecare an, în timp ce altele, cunoscute sub numele de cicade "periodice", apar la fiecare 13 sau 17 ani, scrie France Presse, sâmbătă, preluată de Agerpres.

În acest an, fenomenul implică două grupuri de cicade: grupul XIX, care apare o dată la 13 ani şi care a început deja să fie prezente în Carolina de Nord şi Carolina de Sud (sud-est). Acesta va fi urmat de grupul XIII în Midwest, care apare la fiecare 17 ani. În statul central Illinois (nord), ambele ar putea fi prezente în acelaşi loc.

"Când ies la suprafaţă, o fac în număr mare, ceea ce îi entuziasmează atât pe părinţi, cât şi pe copii", potrivit entomologului Gene Kritsky, de la Universitatea Mount-Saint-Joseph, care a dezvoltat o aplicaţie pentru ca oricine să poată colecta date despre aceste insecte cu ochi roşii.

Este un fenomen de care ne amintim, iar poveştile sunt transmise din generaţie în generaţie. La fel ca atunci când asistăm la o eclipsă, de exemplu.

Fără prea multe mijloace de apărare, cicadele "periodice" se bazează pe numărul lor pentru supravieţuirea speciei: datorită hoardelor care roiesc în acelaşi timp, păsările, vulpile, ratonii, broaştele ţestoase şi alţi prădători se satură rapid, a explicat pentru AFP John Lill, profesor de biologie la Universitatea George Washington.

Într-un studiu publicat recent în revista Science, John Lill şi colegii săi arată că un grup de cicade apărute în Washington în 2021 a dus la o creştere a numărului de omizi. Acestea au fost abandonate de păsări, care s-au concentrat asupra cicadelor. Ca urmare, a crescut consumul de lăstari tineri de stejar de către omizi.

Alte cercetări arată că anii în care stejarii produc cele mai multe ghinde sunt întotdeauna la doi ani după apariţia cicadelor. Cu cât sunt mai multe ghinde, cu atât mai mari sunt populaţiile de mamifere care se hrănesc cu ele şi cu atât mai mare este riscul de apariţie a bolii Lyme la om.

Acest fenomen "arată că există un potenţial impact ecologic pe termen lung, care se resimte ani de zile după apariţia cicadelor", adaugă Lill.

Apoi, există sunetul ciudat - şi strident - al împerecherii masculilor de cicade.

"Am primit mai multe apeluri cu privire la un sunet care seamănă cu o sirenă, un urlet sau un răget", a postat săptămâna aceasta pe Facebook biroul şerifului din Newberry, Carolina de Sud (sud-est).

Potrivit lui Chris Simon, cercetătoare la Universitatea din Connecticut, schimbările climatice perturbă ceasul intern al cicadelor.

Pe măsură ce clima se încălzeşte în Statele Unite, sezonul de creştere mai lung pentru plante oferă mai multă hrană şi prelungeşte sezonul de hrănire al cicadelor. "Prevăd că tot mai multe cicade de 17 ani se vor transforma în cicade de 13 ani", a spus ea, "iar în cele din urmă această trăsătură va fi asimilată genetic".

Este dificil de ştiut ce înseamnă acest lucru pentru specie pe termen lung, adaugă Lill.