„Nu știu cum să zic asta... dar mi-a cerut poze iar și mă simt super ciudat. E mai mare, de vârstă cu tata. Nu știu ce să fac, mă sperie asta. Poți să mă ajuți?”. E unul dintre miile de mesaje venite de la copiii din România pe platforma „esc_Abuz” a organizației „Salvați Copiii” destinată protecției minorilor, victime ale abuzurilor pe internet. În prima jumătate a anului 2024, aproape 4.000 de minori din România au fost victime ale abuzurilor sexuale online. Și încă o cifră îngrijorătoare făcută publică de „Salvați Copiii”: 94% din conținutul de pe internet folosit la hărțuirea minorilor este generat și trimis hărțuitorilor chiar de către copii.
Digi24.ro a stat de vorbă cu Claudia Oprescu, coordonator al programului de siguranță online de la „Salvați Copiii”, pe care a întrebat-o cum de atât de mulți minori au ajuns în această situație gravă, cum pot părinții să-și dea seama când copiii lor sunt hărțuiți, ce pot face să preîntâmpine pericolele și cum se implică autoritățile în combaterea acestui fenomen.
Claudia Oprescu: Dacă ne gândim la cât timp stau pe internet, deci vorbim de copii, preadolescenți și adolescenți, vedem că stau excesiv.
În afara orelor de școală, stau mai mult de 6 ore pe zi pe telefon, dar din interacțiunile directe cu copiii, ne-au spus că stau și undeva la 10 ore pe zi.
Ar trebui să ne uităm și ce fac ei acolo, pentru că intră pe platforme de socializare sau pe jocuri video, declarându-și o altă vârstă decât cea pe care respectivele platforme online o specifică în mod clar. Fiind o prezență activă la o vârstă la care n-ar trebui să fie, deja devin vulnerabili.
De cele mai multe ori, părinții le oferă aceste instrumente digitale copiilor, telefon, tabletă. Sunt copii care sunt acolo fără un ghidaj în prealabil făcut de către părinți, fără un suport supravegheat.
În primul rând, dacă vârsta este mai mică de 13 ani, părinții n-ar trebui să le dea voie copiilor să fie acolo.
Mai sunt și aplicațiile de control parental pe care le pot instala pe device-urile copiilor și vorbim despre copii mai mici.
Mai mulți dintre specialiști nu recomandă folosirea aplicațiilor de control parental la adolescenți, dar folosirea acestor aplicații la o vârstă mică este ca o igienă digitală.
Sunt niște semne foarte clare. Ori că somnul devine agitat, ori că are coșmaruri, în momentul în care părintele se apropie de copil, care stă pe telefon, copilul tresare, ascunde telefonul, o lipsă a apetitului sau mâncatul în exces.
Deci sunt niște tulburări în rutinele pe care copiii le au. Dacă vorbim de cyberbullying, copilul nu mai vrea să meargă la școală, poate nu mai vrea el să folosească telefonul de teamă.
Și atunci scade motivația, scade stima de sine, scade randamentul școlar și ne putem întâlni și cu situații de abandon.
Aceste situații se pot remedia prin comunicare caldă, dar putem să apelăm și la un specialist, în cazul în care noi, părintele, ne dăm seama că nu facem față.
Dacă ne referim la vârsta aceasta, ei sunt într-o continuă explorare a unei identități și a unei sexualități. Pe de altă parte, insuficientul nivel la care educația sexuală se face în România contribuie.
Ca preadolescent, încerc să-mi dau seama cine sunt. Mă duc în social media unde văd standarde de frumusețe nerealiste și foarte greu de atins. Și atunci încep să-mi creez o altă identitate în mediul online. Bineînțeles că sistemul acesta de aprecieri, de like-uri mă motivează să pun acele imagini pe care le consider atractive pentru ceilalți.
În primul rând, prin acest certificat de notificator de încredere, noi am obținut o recunoaștere legală și platformele foarte mari și motoarele de căutare sunt obligate să trateze cu prioritate informările pe care noi le trimitem. Și aici pot fi materiale cu conținut online destinate exclusiv adulților, care pot fi accesate de minor, materiale care reprezintă abuz sexual asupra minorilor și fapte de grooming sau de racolare minori.
Așteptările acestea sunt, să eliminăm de pe internet, ca un copil care intră să nu se întâlnească cu aceste materiale care le pot o afecta emoțional.
Asta nu exclude colaborarea cu autoritățile, cu IGPR-ul, care există de când s-a înființat linia de „esc_Abuz” și care continuă.
Materialele care sunt raportate, toate aceste notificări, link-uri sunt procesate de operatorii noștri și mai departe sunt raportate către poliție, către IGPR. Scopul acestei linii de raportare este să facem din internet un mediu mai sigur.