Mihailo Podoliak, consilierul președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat, într-un interviu pentru Digi24.ro, că, după un an de război, Ucraina este mai puternică, în timp ce Rusia a demonstrat că „nu este capabilă” să susțină ofensiva.
Alexandru Rotaru: Domnule Podoliak, cum s-a schimbat Ucraina, cum s-au schimbat realităţile în Ucraina, după ce Putin a dat ordinul pentru începerea războiului?
Mihailo Podoliak: Sunt trei componente. Ucraina a devenit mult mai puternică, comparativ cu momentul începerii invaziei, mult mai capabilă din punct de vedere militar, înţelege mult mai bine obiectivele pe care le avem în acest război, iar cel mai important obiectiev este înfrângerea Federaţiei Ruse.
La rândul său, Rusia şi-a compromis reputaţia politică şi nu doar. Rusia nu mai este văzută ca o ţară de care trebuie să te temi şi faţă de care ar trebui să stai în genunchi. Şi mă refer aici nu doar la Ucraina. Metaforic vorbind, mă refer la îngenunchere. Şi alte ţări europene au înţeles acelaşi lucru. De altfel, şi Uniunea Europeană s-a schimbat fundamental. În Europa au dispărut poziţionările evidente pro-ruse. Elitele politice europene înţeleg foarte clar natura acestui război, natura regimului politic actual din Rusia şi înţeleg că dacă Rusia nu va pierde acest război, va rămâne o ameninţare permanentă a securităţii întregii Europe. Motiv pentru care toate deciziile care vizează ajutorul Ucrainei se iau mult mai rapid şi hotărât decât înainte de invazie. Războiul este o tragedie pentru ucraineni.
Alexandru Rotaru: Cum a fost pentru dumneavoastră acest an, pentru Mihailo Podoliak care a constatat că Putin a început un război cu o ţară pe care rușii au considerat-o ţară soră atâta timp?
Mihailo Podoliak: Voi pune accentele corecte. Noi nu am fost niciodată sora Rusiei, este foarte important să înţelegem asta. Noi am fost o ţară pe care Rusia şi URSS au încercat să o controleze prin interferenţe culturale şi opresive. Noi avem propria viziune privind dezvoltarea ţării, cum a fost dintodeauna. Noi avem istoria noastră, propria înţelegere istorică privind valorile pe care le respectăm. Noi niciodată nu ne-am dorit să facem parte dintr-un lagăr din care făcea parte şi Imperiul Rus, în diferite momente ale istoriei. La fel ca Europa de Vest, ştim că Rusia a avut acţiuni represive în blocul socialist
În ceea ce priveşte anul de război. Eu am trăit acest an cu extrem de mult respect faţă de concetăţenii mei care luptă pe front, care lucrează ca să putem învinge în acest război. Eu şi până la începutul invaziei iubeam nebuneşte ţara mea, dar acum cred că ea este una dintre cele mai mărețe ţări. Este una dintre cele mai mărețe ţări care în secolul XXI, când oamenii s-au obişnuit cu un alt mod de viaţă, cu un alt nivel de confort şi au crezut că războaie de tipul Celui de-al Doilea Război Mondial nu vor mai fi, a demonstrat că există o ţară care este gată să verse sânge, la propriu, pentru a apăra dreptul copiilor să trăiască într-o lume liberă.
Este un an cu extrem de mult respect faţă de concetăţenii mei şi este un an în care am muncit non-stop. Noi în acest an nu am avut nicio zi liberă. Respect extrem de mult şi pe partenerii noştri din coaliţia care s-a format din ţările din Europa, inclusiv România.
Din primele zile, din punctul meu de vedere, a înţeles ce fel de război este şi ne-a asigurat cu capabilităţi logistice pentru a putea lupta eficient pe câmpul de luptă. Şi ultimul lucru pe care vreau să-l spun. Acest an a schimbat viziunea mea despre spiritul uman. Văd acest lucru în diferite ţări şi mai întâi de toate în Ucraina. Eu înţeleg că Rusia chiar şi acum nu înţelege că nu poate lupta împotriva spiritului uman şi împotriva adevărului.
Alexandru Rotaru: Domnule Podoliak, acum se vorbește din ce în ce mai des despre o nouă ofensivă a Federației Ruse în sud și de pe teritoriul Belarusului. Cum vedeți aceste știri și credeți cu Rusia mai are resursele necesare pentru a reîncepe o invazie pe scară largă?
Mihailo Podoliak: Haideți să punem lucrurile la punct și va fi mai clar. În primul rând, așa numita mare ofensivă a Federației Ruse deja este în desfășurare în est, adică în regiunea Donețk și Lugansk. Acolo sunt lupte intense, din ce în ce mai intense în ultimele săptămâni. Asta este așa numita mare ofensivă despre care s-a vorbit extrem de mult, despre care a vorbit atât de mult mai ales propaganda rusă.
Fără îndoială, este totul sub control, ei nu avansează pe niciuna dintre direcții. Totul este sub controlul Ucrainei și inițiativa pe câmpul de luptă este, în continuare, de partea Ucrainei. În al doilea rând, în ceea ce privește scenariul invaziei din nord, de pe teritoriul Belarusului, avem date care ne arată clar că nu există formațiuni care ar putea începe o invazie. Nu există batalioane cu o capacitate suficient de mare din punct de vedere al tancurilor și artileriei pentru ca să poată sparge linia de apărare a Ucrainei.
Din acest motiv, asta are legătură cu a treia parte. Informațiile acestea sunt parte din războiul hibrid, cu latura informațională a războiului, pe care Rusia încearcă să o propage extrem de puternic. Rusia încearcă să compenseze acțiunile militare ineficiente. Ei pariază acum pe atacurile cu rachete și pe creșterea extrem de puternică a influenței informațiilor în țările europene și chiar în Ucraina.
Cu alte cuvinte, Rusia dorește să ne sperie. Este o încercare destul de ciudată. Noi, după un an de război, suntem conștienți că Rusia nu este capabilă să susțină acest război sau să înceapă noi ofensive. Din ce vedem până acum, vedem o intensificare a acțiunilor militare în Donețk și Lugansk. În ceea ce privește sudul, eu cred că Federația Rusă încearcă din toate puterile să destabilizeze situația în sud, dar nu în Ucraina, ci în Moldova și Transnistria.
Alexandru Rotaru: Ne spuneți că Federația Rusă nu are resursele necesare pentru a deschide un nou front de pe teritoriul Belarusului. Nu are resurse, nu are tehnică militară, nu are soldați?
Mihailo Podoliak: Fără îndoială războiul are două componente: resursele și logistica. Rusia are o epuizare evidentă a resurselor. Iar războiul este matematică elementară. Pentru a avea o ofensivă eficientă în direcția Cernihiv, este nevoie de minimum 30.000 de soldați, iar optim ar trebui să fie circa 70.000 de soldați, are nevoie de nu mai puțin de 1500 de unități de artilerie și blindate, trebuie să aibă mii de mașini pentru întreținere. Vorbim de mașini pentru transportul combustibilului, pentru hrană și altele asemenea, trebui să aibă și unități de apărare împotriva atacurilor cu rachete. Ei nu au aceste resurse, nici Rusia și cu atât mai mult Belarusul.
În caz contrar vorbim despre ofensive mici, insignifiante, în diferite direcții, vor fi distruse imediat de liniile noastre apărare. Astăzi Rusia își concentrează resursele pe care le mai are și pe care le-a adus de pe întreg teritoriul țării, în direcția Lugansk, Donețk și Zaporojie. Dincolo de asta, armata rusă profesionistă, după un an de război, a fost distrusă în Ucraina, nu mai există. Rusia acum luptă cu militari în termen, cu mobilizații. Iar aceștia sunt oameni simpli care au făcut trei săptămâni de antrenament pe poligoane, inclusiv în Belarus.
Alexandru Rotaru: Domnule Podoliak, ne spuneți că și militarii Wagner au fost trimiși în Ucraina pentru că în Rusia pur și simplu nu mai există armata profesionistă, credeți că cei de la Wagner sunt mai pregătiți decât soldații din armata rusă?
Mihailo Podoliak: Bineînțeles, armata privată a fost trimisă pentru a rezolva unele obiective funcționale, într-o direcție sau alta și astăzi Wagner este ceva mai bine pregătit decât soldații simpli ruși. Acesta este un motiv de luptă și ceartă între Prigojin, Gherasimov, pe de-o parte și Prigojin, pe de altă parte. Wagner este o companie care are experiență în uciderea populației prin Africa și experiență militară în alte zone. Este mult mai bine pregătită decât armata Rusiei. Mai mult, nu uitați că Wagner folosește intens pușcăriașii. Iar acțiunile intense din jurul Bahmutului sunt consecința folosirii rămășițelor trupelor ruse și a companiei Wagner. Mai sunt câteva unități de trupe speciale. Cealaltă parte din armata rusă este armata formată din ruși mobilizați care doar este foarte mare și atât.