Atunci când un avion nu se ridică la înălțimea predecesorului său, este o problemă. Este și cazul aparatului MiG-35, versiunea upgradată a MiG-ului 29. MiG-29, cu peste 1.600 de unități produse și livrate în mai mult de 40 de țări, rămâne în producție. MiG-35 are sub 10 unități fabricate, prea puține pentru a fi luate în seamă, chiar și de Kremlin, scrie BulgarianMilitary.
Comparați acest lucru cu abordarea americană a vânzării unui avion nou și nu veți găsi nicio comparație. Washingtonul comercializează agresiv fiecare versiune nouă, asigurând adoptarea pe scară largă și îmbunătățind continuu fiecare bloc ulterior al F-16. Aceasta ridică întrebarea: De ce MiG-35 nu reușește să capteze interesul actualilor operatori de MiG-29 care rămân la clasicul sovietic încercat și verificat?
Răspunsul se află în realitățile economice. MiG-29 este deja produs pe scară largă și este mai rentabil decât MiG-35. O tranziție completă către MiG-35 necesită investiții semnificative în infrastructura de producție, formare și întreținere. Având în vedere constrângerile și prioritățile bugetului de apărare al Rusiei, rămânerea la MiG-29 este o alegere practică.
În ciuda faptului că este mai vechi, MiG-29 rămâne un avion capabil pentru roluri specifice, cum ar fi apărarea aeriană și operațiunile tactice. Pentru misiunile în care capacitățile avansate ale MiG-35 nu sunt necesare, MiG-29 își dovedește eficiența. Infrastructura logistică și de întreținere bine pusă la punct de Rusia pentru MiG-29 contribuie la reducerea costurilor operaționale și facilitează întreținerea. Eliminarea treptată a flotei extinse de MiG-29 va necesita timp. Până când MiG-35 vor deveni mai răspândite, MiG-29 va continua să fie o componentă esențială a puterii aeriene a Rusiei.
Mai profund, există motive tehnice pentru menținerea ambelor avioane de luptă. De exemplu, Rusia are în serviciu modele MiG-29SMT, care sunt produsul unui program de actualizare la jumătatea ciclului de viață pentru MiG-29S între 1999 și începutul anilor 2000.
Un alt punct cheie de luat în considerare este faptul că MiG-29SMT dispune de radarul avansat N010M Zhuk AESA. Acest radar, prezent în special în varianta izdeliye 9-19 a MiG-29SMT, este adesea lăudat pentru capacitățile sale superioare, în special în comparație cu sistemele radar anterioare și chiar cu cele din MiG-35.
Experții subliniază faptul că radarul Zhuk reprezintă un upgrade semnificativ față de modelele anterioare, oferind funcții îmbunătățite de urmărire și angajare. Acesta poate urmări până la 10 ținte, angajând simultan patru dintre ele cu ajutorul rachetelor R-77. În plus, acest radar se mândrește cu diverse moduri aer-suprafață, cum ar fi radarul cu deschidere sintetică [SAR] pentru cartografierea solului, care este crucial pentru luptătorii multirol moderni. Rezistența sa la bruiaj și capacitatea de a procesa imagini radar de înaltă rezoluție îl fac un atu puternic în arsenalul MiG-29SMT.
Pe de altă parte, MiG-35 trebuia inițial să vină echipat cu un radar AESA mai avansat, Zhuk-AME. Cu toate acestea, din cauza numeroaselor probleme de dezvoltare, inclusiv probleme de producție și fiabilitate, acest radar nu a intrat niciodată în producția la scară largă. În consecință, MiG-35 s-a ales adesea cu sisteme radar degradate care nu au egalat performanța radarului Zhuk din MiG-29SMT.
Radarul N010M Zhuk din MiG-29SMT este foarte apreciat pentru robustețea sa, capacitatea de a ataca ținte multiple și performanța fiabilă. Aceste atribute contribuie la faptul că MiG-29SMT rămâne competitiv, chiar și în fața modelelor mai noi precum MiG-35.
Un alt motiv pentru care MiG-29 continuă să fie preferat este legat de faza prelungită de testare a MiG-35. Această perioadă de testare a durat mult mai mult decât se anticipase din cauza mai multor probleme complexe, în mare parte legate de provocări tehnice și financiare. Experții subliniază că aceste întârzieri au fost rezultatul a numeroși factori.
Cerințele în continuă evoluție ale armatei ruse și necesitatea de a moderniza continuu sistemele MiG-35 au prelungit perioada de testare. Încorporarea de noi arme și sisteme de război electronic a necesitat mai multe runde de testare suplimentare.
Experții de la Aviation Week Network și Bulgarian Military subliniază că acești factori, combinați cu complexitatea logistică și necesitatea de a îmbunătăți arhitectura deschisă a aeronavei pentru integrarea de noi arme, au încetinit considerabil testarea și dezvoltarea acesteia. Aceste întârzieri explică parțial de ce Forțele Aeriene Ruse încă se bazează pe modele mai vechi, precum MiG-29, chiar dacă introducerea în serviciu a MiG-35 progresează într-un ritm mai lent.
Și România a avut (și încă mai are) aparate MiG29. La jumătatea anilor 1990 aeronavele MiG-29 ale României au fost propuse pentru modernizare, fiind dezvoltat un prototip la standardele NATO - MiG-29 Sniper. Programul nu a continuat din varii motive, iar în 2003, după ce s-a încercat vânzarea fără succes a aviaonelor MiG-29, ele au fost retrase oficial, Guvernul optând pentru modernizarea programului MiG-21 LanceR.
Conform DefenseRomania, țara noastră ar mai avea 18 aparate MiG-29, aflate în conservare, cu resursele intacte, conform celor spuse de Viorel Manole de la Patromil (Asociatia Patronală Română a Producătorilor de Tehnică Militară).