Irina își amintește și acum liniștea aceea grea. Trecuseră 210 zile de când își pierduseră primul copil. 210 zile de când durerea nu mai avea lacrimi, ci doar tăceri. Când a aflat că este din nou însărcinată, nu s-a bucurat. A plâns. Îi era frică. Nu știa dacă inima ei putea să mai treacă printr-o încercare. Dar undeva, în tot acest amestec de teamă și durere, se aprinsese o scânteie de speranță.

Totul s-a schimbat în ziua de Paște. Atunci, pentru prima dată, Irina a reușit să rostească ceea ce o apăsa: frica profundă că organismul ei nu era pregătit pentru o nouă sarcină, la doar 7 luni de la cezariană. I-a mărturisit totul unei colege, medic ginecolog. Iar întrebarea a venit imediat: „Cine te-a operat prima dată?”

Când a aflat că intervenția fusese realizată de dr. Hadi Rahimian, colega a zâmbit și a liniștit-o: „Dacă el ți-a făcut operația, o să fie bine.”

Pentru mulți părinți care trec prin sarcini complicate, dr. Hadi Rahimian, medic primar obstetrică-ginecologie, cu specializare în medicina materno-fetală la Regina Maria, nu este doar un medic. Este omul care, în cele mai grele clipe, nu spune „nu mai avem ce face”, ci caută soluții acolo unde alții renunță.

Primul copil al Irinei s-a născut prea devreme, cu malformații renale severe. Nu putea urina, nu avea suficient lichid amniotic și organele nu i s-au dezvoltat. A trăit doar două nopți. Doi părinți au plecat atunci din spital cu brațele goale și sufletele sfâșiate.

„Nu l-am putut lua în brațe. Stăteam doar lângă incubator. Și cel mai crunt a fost când am ieșit din spital. Toate mamele ieșeau cu bebelușii în brațe, iar noi am ieșit singuri, pe ușa din spate. Nu știu nici acum de ce pe acolo. Dar a durut”, povestește Irina.

Totul a început cu o sângerare în vacanță, la Iași. La control, medicii au observat o vezică urinară mult prea mare. Diagnosticul a fost clar: o malformație renală rară. Dr. Hadi Rahimian le-a explicat tot ce înseamnă asta: lipsa lichidului amniotic, riscul de complicații severe la naștere, inclusiv dializă sau transplant renal.

Cuplul a decis să nu oprească sarcina, deși li s-a oferit această opțiune. „Nu am putut. Nu am vrut să fiu eu cea care decide asta. Am sperat până la capăt”, își amintește Irina.

Deoarece rinichii fătului nu produceau urină, Irina rămânea constant fără lichid amniotic. Dr. Rahimian a intervenit de mai multe ori intrauterin pentru a introduce lichid, dar în doar câteva zile acesta dispărea. „Îl absorbea, dar nu mai elimina nimic. Am continuat așa până în săptămâna 32, când mi s-a făcut cezariană de urgență”, spune Irina.

Bebelușul s-a născut intubat, cu scor Apgar 2. Nu putea respira. Nu s-a adaptat deloc la viața extrauterină. Irina făcuse toate injecțiile pregătitoare, dar nu a fost suficient. Șocul a fost atât de puternic încât nu a mai vrut să încerce niciodată.

Șapte luni mai târziu, Irina a rămas însărcinată din nou. A fost un miracol. A fost și o provocare. Fiecare ecografie era o sursă de frică. Dar dr. Hadi era acolo. De fiecare dată îi spunea: „E bine”. Și de fiecare dată, Irina mai respira puțin.

Sarcina a decurs perfect, fără complicații. Iar la 38 de săptămâni, a venit pe lume Hadi — un băiețel sănătos, care a plâns imediat și a fost pus în brațele mamei. Lacrimile Irinei nu se mai opreau.

„Când l-am ținut prima dată, am știut că mi-a fost dat să-l am. A fost tot ce pierdusem și tot ce am primit înapoi”, spune ea.

Irina și soțul ei nu au stat mult pe gânduri. Au vrut ca băiețelul să poarte numele medicului care le-a fost alături în cele mai grele momente. „Unii oameni îți salvează viața. Alții îți salvează sufletul. Domnul doctor Hadi Rahimian a făcut ambele. Așa că i-am cerut voie să îi dăm numele. Și ne-a dat. A fost onorat”, povestește Irina.

La aproape patru luni, micul Hadi este sănătos, vioi, plânge mult din cauza colicilor, dar crește frumos. Irina a reușit să se recupereze fizic rapid, iar emoțional începe, treptat, să se vindece.

„Încă mă gândesc la primul copil. Mereu o voi face. Dar micul Hadi e lumina care ne-a fost trimisă. Sper ca într-o zi să fie medic, ca domnul doctor, și să facă bine altora. Dar doar dacă asta își va dori el.”

O poveste despre reziliență, despre empatie medicală și despre puterea speranței.Și despre un copil care, odată cu primul lui plânset, a vindecat o durere veche.

Pentru că, uneori, cea mai mare victorie este să ajungi pur și simplu #SănătosAcasă.