De la cizme la mocasini, de la martor la inculpat, toate într-o singură zi. Fiecare apariție publică a lui Georgescu este un plot-twist care setează adrenalina fanilor de pe Tik-Tok. Din nefericire, pentru mulți români, această parodie a absurdului, acest serial tagic, îi ține prizonieri într-un punct fixat în timp, iar acel moment cardinal este ziua de 25 noiembrie 2024, imediat după încheierea turului I al alegerilor prezidențiale de anul trecut. Sunt opt luni de atunci iar admiratorii săi încă nu au reușit să meargă mai departe cu viața lor și să găsească cheia și lacătul pentru a ieși de sub hipnoză. Putem admite, într-o anumită măsură, că acest lucru a fost posibil cu complicitatea clasei politice de după ’89, la care a contribuit din plin războiul hibrid al Federației Ruse în România, documentat și demonstrat pentru oricine a avut ochi să vadă.
Duplicitar iscusit, maestru în arta parabolei și stăpân al deghizării, Călin Georgescu are, fără îndoială, veleități de a face miracole. A reușit, din subsolul unei case și departe de ochii presei și autorităților, prin mesaje controversate și influență în cercuri dubioase să obțină peste 22% din voturile românilor în primul tur al alegerilor prezidențiale. O performanță nemaivăzută pentru un personaj care a folosit doar un microfon și o cameră de filmat pentru a trage într-un miraj nostalgic milioane de români, citând din Zelea Codreanu, Stăpânul Inelelor și desene animate pentru copii. A reușit, Georgescu, performanța de a anula, pentru prima dată în istoria modernă a Românei, un tur prezidențial. A devenit astfel, primul român de după ’89 acuzat de complicitate la tentativă de acțiuni împotriva ordinii constituționale, la braț cu Horațiu Potra. Tot efectul Georgescu a făcut ca în podeaua casei lui Potra să apară câteva milioane de euro, lingouri de aur, arme și muniții. A doua zi după ce a mâncat sarmale la Broșteni în cizme dacice, a fost văzut în mocasini din piele întoarsă pe plajă în Constanța, după o porţie de mici. Adevărate miracole, dar haideți să vedem pericolul.
Georgescu la Broșteni și de ce o molimă o urmează pe alta
La Broșteni, după valul de ape care a luat casele românilor, a venit imediat valul naționalist. Tragediile unor oameni nu se pansează cu selfiuri, postări și live-uri pe rețele de socializare iar acoliții aduși de Georgescu și Simion la Broșteni au făcut doar figurație ieftină, înfuriind și mai tare sinistrații din zonele afectate. Merită făcută o paranteză aici pentru o observație rapidă: tragediile de la Broșteni și localitățile învecinate sau cele provocate de inundațiile ciclonului Boris din septembrie 2024 au devenit platformele populiștilor pentru sport olimpic de măturare a voturilor pe spatele sinistraților români.
La Broșteni, gruparea AUR și acoliții lui Georgescu nu au ajutat cu nimic localnicii loviți de viitura apelor. Trei mii de sinistrați folosiți de aceștia pe post de actori, fără voia lor, în filme cinice și de un ridicol notoriu despre așa-zisa implicare și organizare. Dar cine a ajutat? Tot instituțiile statului roman, aceleași instituții pe care Georgescu și Simion le-au decredibilizat sistematic în folosul Moscovei în planul mai amplu de a șubrezi democrația din România. Adevărații eroi de la Broșteni sunt sutele de angajați MAI detașați din toată țara, sutele de voluntari și donatori, zecile de ONG-uri dar mai ales autoritățile centrale și locale care au alocat urgent fonduri petru a mai potoli drama oamenilor.Aici, de mai bine de șapte zile, angajații ISU muncesc zi și noapte, în timp ce farseuri politici vin în weekend să se filmeze la locul tragediei.
Vedem astăzi la Broșteni aceeași falși politicieni care cu câteva zile înainte de această tragedie promovau intens fake-news-uri cu pompieri răniți în misiuni și presupuse pregătiri de război, pentru a induce teamă în populație. Un lucru este cert: casele românilor din Broșteni nu se vor construi cu cei 35 mii de euro imaginari promiși de Simion și nici cu lozinci și selfiuri pe social media. Există, însă, o Românie mai bună, pentru că, în paralel cu această șaradă, am asistat la o mobilizare de proporții eroice din partea simplilor cetățeni dar și ajutor concret de la Guvern și primăriile localităților afectate, pentru a pune mână de la mână la refacerea vieții acelor oameni.
De la martor la inculpat: în politică nu îți faci idoli iar istoria are răspunsurile
După ce Georgescu a fost prins cu minciuna, procurorii i-au schimbat încadrarea în complicitate la tentativă de acțiuni împotriva ordinii constituționale. Din nefericire, încă un număr mare de români consideră că “salvatorul” lor este o victimă și nu un agresor.
Idealizarea unei persoane duce adesea la orbire critică, iar asta duce adesea la abuzuri de putere, corupție și chiar crime în numele liderului. Oamenii nu îi mai pun la îndoială deciziile, chiar dacă acestea sunt greșite sau abuzive. Când nu mai pui întrebări, devii ușor de manipulat prin frică sau speranțe false. Atunci când politica devine despre „liderul salvator”, alegătorii nu mai discută idei, ci doar „cu cine ești”: cu idolul sau împotriva lui. Un idol nu mai acceptă control democratic sau limitarea mandatului, pentru că „poporul îl vrea mereu la conducere”. De aici, drumul spre dictatură e scurt. Istoria e plină de exemple în care transformarea unui politician într-un idol a avut consecințe grave. Cultul personalității lui Stalin în URSS a dus la acceptarea unor crime în masă și la distrugerea oricărei opoziții. Hitler, cuprins de un cult al personalității alimentat de propagandă, a reușit să ducă Germania în catastrofa celui de-Al Doilea Război Mondial. Mussolini în Italia sau Ceaușescu în România au distrus instituții democratice tocmai pentru că oamenii i-au văzut ca salvatori absoluți. Moartea lui Tito în Iugoslavia a lăsat un vid de putere, contribuind la izbucnirea războaielor sângeroase din anii ’90.
Iată că, în raport cu istoria, Georgescu are numeroase modele de inspirație atât pentru discursul public dar și pentru tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. Julius Caesar a traversat Rubiconul cu armata sa, declanșând un război civil împotriva Senatului roman, preluând puterea ca dictator pe viață. Napoleon Bonaparte a organizat lovitura de stat din 9 noiembrie 1799, răsturnând guvernul Directoratului și instalându-se ca Prim Consul, apoi împărat. Adolf Hitler a încercat o lovitură de stat eșuată, cunoscută ca Puciul de la berărie. A fost închis, dar ulterior a preluat legal puterea și a transformat regimul democratic într-o dictatură. Lenin, împreună cu bolșevicii au planificat și executat preluarea rapidă a puterii printr-o acțiune decisivă, răsturnând guvernul provizoriu. Sigur că acestea sunt exemple clasice de răsturnare a puterii constituționale, dar Georgescu a avut proprii săi idoli toxici, mai degrabă apropiați celor mai negre zile din istoria recentă a Românei, precum Zelea Codreanu, Ion Antonescu sau Ion Moța, din care cita cu intonație perfectă.
Istoria ne avertizează cu glas puternic: atunci când cetățenii își predau rațiunea în mâinile unui „salvator”, democrația se prăbușește tăcut, iar dictatura se instalează cu aplauze. De data asta am evitat pericolul, dar riscul de a repeta cele mai întunecate pagini ale istoriei rămâne mereu prezent. Iar acest individ tocmai a ieșit din ascunzătoare, dornic de noi aventuri publicitare, în timp ce clepsidra întoarsă a trimiterii lui după gratii tocmai a început să curgă.