20 octombrie 2024 - data la care cetățenii Republicii Moldova sunt chemați să se pronunțe dacă vor ca viitorul țării lor să fie alături de democrațiile europene. Evenimentul, unul cu adevărat determinant în istoria zbuciumată a fostei Basarabii, este prezentat românilor de pe ambele maluri ale Prutului într-o campanie Digi 24, intitulată „Moldova, pe drumul european”.
Satoshi este unul dintre cei mai tineri artiști basarabeni. Numele de inspirație japoneză nu este ales întâmplător. Versurile lui, care descriu probleme sociale, par că taie răul ca o sabie de samurai. Satoshi știe trecutul țării lui, vrea un viitor mai bun pentru ea și se implică în construcția lui.
Revoltă! Este primul cuvânt care îți vine în minte dacă auzi piesele lui Satoshi, un foarte tânăr artist din Republica Moldova. La o ascultare mai atentă, remarci sensibilitatea versurilor și te întrebi de unde acest amestec. Mesajul social apare cel mai des în muzica basarabenilor și este simplu de înțeles de ce. Vorbim despre o țară cu probleme speciale, majoritatea cauzate de o istorie tragică, dar pe cale să se schimbe.
”Eu am puține piese cu ușoare mesaje sau aluzii politice, dar în piese care se referă la societate cred că am mai multe. De ce sunt așa? Cred că asta era, cel puțin o vreme bună, era un combustibil foarte eficient pentru mine, în dorința de a combate ceva, de a demonstra ceva la un moment dat. Pe urma asta a devenit lipsit de necesitate sau irelevant pentru mine personal.
Dar eu cred că este important, nu este obligatoriu, dar este important să ai un fel de antagonist măcar în gândurile tale, în interiorul tău trebuie sa ai un combustibil. Ca orice personaj dintr-o carte, ca orice erou, el trebuie să aibă cu cine lupta, să aibă o motivație, să aibă neaparat un conflict. Dacă nu ai conflict, nu există, nu se mișcă dramaturgia înainte, trebuie să existe conflict pentru acțiun”, spune Satoshi.
Pe 20 octombrie basarabenii sunt chemați la referendum, să voteze dacă viitorul lor va fi alături de democrațiile europene. Satoshi vrea să le amintească tuturor că "Țara, ca o mângăiere de bunic", așa cum spune un vers dintr-o piesă de-ale lui, are în sfârșit șansa să decidă singură.
”Teritoriul nostru dintre Nistru și Prut a avut diferite forme pe parcurs, a făcut parte din diferite state și are o istorie foarte mică, foarte scurtă, de autoguvernare și de ținere în propriile mâini a destinului său. Cel mai des noi eram în cadrul unui stat mai mare, în care puterea centrală era de departe, nu la Chișinău. Nici în cadrul Moldovei lui Ștefan cel Mare, putere centrală, niciodată nu a fost pe malul, de data asta stâng al Prutului, pentru că lucrurile se întâmplau acolo.
Altfel, în România Mare sau în Uniunea Sovietică sau în cadrul Imperiului Rus, oamenii din teritoriul ăsta nu prea participau la hotărârea propriului lor destin, pentru că așa a fost conjunctura istorică. Respectiv, noi nu suntem antrenați în procesul ăsta. Noi probabil suntem foarte adânc acolo, obișnuiți cu faptul că cineva ia deciziile pentru noi, că nimic nu mai contează, că lucrurile și așa sunt hotărâte, că persistă o indiferență, dar și probabil un fel de în subconștient, o idee că cineva rezolvă pentru noi ceva și noi nu mai trebuie să participăm.
Statele cu un grad înalt de civilizare, de democrație manifestă și un grad înalt de implicare civică, de participare civică. Eu personal susțin parcursul european al Republicii Moldova. La etapa actuală la care se află statul nostru, având în vedere și conjunctura internațională, eu cred că ăsta este parcursul de care noi avem nevoie ca să putem să trecem la următorul nivel din toate punctele de vedere”, conchide Satoshi.