Proiectul colosal de infrastructură pe care China vrea să îl construiască în Tibet la granița cu India ar urma să fie cel mai mare baraj hidroenergetic din lume – mai mare și decât faimosul Baraj al celor Trei Defileuri, care a deținut acest record încă din 2003. Țările vecine și activiștii de mediu sunt foarte îngrijorați din cauză că zona este afectată deseori de cutremure care ar putea provoca un dezastru și mai mare dacă barajul va fi finalizat, în timp ce China a dezvăluit foarte puține detalii despre proiect, potrivit The New York Times.

Râul tibetan unde ar urma să fie construit barajul, Yarlung Tsangpo, curge înspre India, unde se numește Brahmaputra, și înspre Bangladesh, unde poartă denumirea de Jamuna. Ambele țări sunt îngrijorate că barajul le-ar putea afecta accesul la apă.

China a anunțat la finalul lunii decembrie că guvernul a aprobat construcția proiectului Motuo pe cursul inferior al râului Yarlung Tsangpo, dar a dezvăluit puține alte detalii, precum costul proiectului, de unde va veni finanțarea, ce companii vor fi implicate și câți oameni vor fi strămutați din cauza proiectului.

Ceea ce se cunoaște este că barajul va fi în comitatul Medog din Tibet, într-un canion adânc unde cursul râului este în formă de potcoavă (Marea Cotitură) și, apoi, coboară în doar 50 de kilometri până la o altitudine cu aproximativ 2.000 de metri mai mică.

Prin valorificarea energiei cinetice a acestei coborâri, hidrocentrala ar putea genera 300 de miliarde de kilowați-oră de energie pe an, potrivit estimărilor PowerChina din 2020. Ar avea o capacitate de trei ori mai mare decât marele baraj de pe râul Yangtze, care în acest moment este cel mai mare din lume și a costat 34 de miliarde de dolari.

China nu a dezvăluit ce companie va construi barajul, dar unii analiști spun că este vorba despre PowerChina, cel mai mare constructor de infrastructură hidroenergetică din țară.

Experții spun că o astfel de construcție, care ar trebui realizată într-un canion adânc de 500 de metri fără drumuri, ar dura probabil un deceniu din cauza dificultăților tehnice.

Cu toate că designul barajului nu se cunoaște, ar putea fi vorba despre un baraj construit aproape de vârful Marii Cotituri și devierea apei folosind tuneluri uriașe săpate în canion.

Liderul chinez Xi Jinping a promis că emisiile de carbon ale țării vor atinge vârful în jurul anului 2030, pe măsură ce țara înlocuiește cărbunele cu surse de energie regenerabilă.

Aceleași forțe care au creat Marea Cotitură prezintă riscuri pentru barajul pe care China îl construiește.

Platoul Tibetan s-a format prin coliziunea plăcilor tectonice Indiană și Eurasiatică cu milioane de ani în urmă. În prezent, placa indiană se mișcă în continuare înspre cea eurasiatică, motiv pentru care în regiunea Himalaya au loc deseori cutremure.

Astfel de evenimente seismice amenință siguranța barajelor. Oficialii chinezi au spus că au apărut fisuri la cinci baraje din Tibet, după ce un cutremur cu magnitudinea de 7,1 pe scara Richter a lovit în apropiere de orașul Shingatse luna aceasta, ucigând peste 120 de persoane.

Chiar dacă barajul Motuo va fi destul de solid încât să reziste cutremurelor, alunecările de teren și curgerile de noroi rezultate sunt greu de stăpânit și îi pot ucide pe oamenii care locuiesc în apropiere. Excavațiile uriașe necesare pentru construcția barajului ar crește riscul producerii unor astfel de dezastre.

Medog, cândva una dintre cele mai izolate regiuni din China, a atras tot mai mulți turiști și călători aventurieri în ultimii ani, după ce guvernul a investit masiv în construcția de autostrăzi.

Acum, oamenii vor trebui mutați pentru a face loc barajului din cauza căruia s-ar putea ca multe terenuri agricole și localități să ajungă sub ape. Medog are o populație de doar 15.000 de oameni.

Oamenii de știință din India și Bangladesh au cerut Chinei să dezvăluie mai multe detalii despre proiect pentru a putea evalua mai bine riscurile pe care le implică, iar diplomații indieni vor asigurări că barajul nu va afecta negativ cele două țări.

Atât China, cât și India, s-au acuzat reciproc de „hidro-hegemonie” - încercarea de a obține controlul asupra resurselor hidrologice în scop strategic sau economic.

Construcția barajului ar putea fi văzută drept o demonstrație de forță din partea Chinei în apropiere de granița disputată cu India, inclusiv regiunea indiană Arunachal Pradesh, un teritoriu revendicat de China.

Unii oficiali din India au propus construirea unui baraj de mari dimensiuni pe unul dintre afluenții râului Brahmaputra pentru a stoca apă și contracara orice reducere a fluxului cauzată de barajul din Tibet.