În ultimii douăzeci de ani, condițiile de căldură extremă și ploile tot mai rare s-au îmbinat în sud-vestul Statelor Unite pentru a crea o „mega-secetă” care a fost desemnată drept cea mai uscată perioadă din ultimii 1.200 de ani, scrie The Guardian.
Când climatologul James Hansen a depus mărturie în Congresul american în iunie 1988 despre încălzirea globală, temperaturile în Washington DC au atins un nou record la acea vreme: 100 de grade Fahrenheit (aproape 38 de grade Celsius). Era o vară cu valuri de căldură nemaiîntâlnite până atunci în care 40 de state americane se străduiau să facă față secetei.
Avertismentul lui Hansen a fost văzut ca un semnal de alarmă istoric, dar Statele Unite, în loc să ia aminte de așa-zisul sunet al „alarmei de incendiu”, au scos bateriile și au continuat să gătească.
Aproape patru decenii mai târziu, consecințele unei planete Pământ care se topește de căldură sunt mai evidente decât au fost vreodată, în special în sud-vestul Statelor Unite, din California până în Colorado.
Vestul american este acum un teritoriu nesigur, în timp ce fenomene care odată erau foarte rare au devenit normale.
Marile sale rezervoare – Lacul Mead și Lacul Powell – au ajuns la un nivel foarte scăzut și încet-încet continuă să sece. Valuri de căldură de peste 38 de grade Celsius tot mai lungi fac ca orașe precum Pheonix, Arizona și Las Vegas să fie aprope de nelocuit pe timp de vară. Incendiile de pădure pot acum să izbucnească în orice perioadă a anului din cauza vegetației uscate care este mereu gata să ia foc.
O analiză recentă a Washington Post a concluzionat că, în anumite părți ale regiunii de sud-vest din SUA, temperaturile anuale medii s-au ridicat cu mai mult de 1,5 grade Celsius, un prag considerat a fi punctul care, odată depășit, va produce consecințe devastatoare pentru populație și mediu.
Cercetătorii au reușit să identifice marea secetă prin care trece SUA cu ajutorul unuia dintre cei mai buni cronicari ai naturii: inelele copacilor.
Privind la relația dintre inelele copacilor și umezeala solului, cercetătorii au descoperit că faza de ariditate prin care trece SUA, care a început în anul 2000, este o perioadă fără precedent din anul 800 și până în prezent.
Arheologul Tim Kohler, care este și profesor la Universitatea de Stat din Washington, a spus că „mega-seceta” din prezent este diferită de perioadele de ariditate din preistorie.
„Aceasta pare să fie mai severă decât oricare dintre ultimele secete și tot atât de lungă”, a spus Kohler. „Dar știrea cu adevărat rea este că toate precedentele mari secete au avut loc fără influența gazelor de seră care sunt tot mai răspândite. Acum jucăm un alt joc și oamenii de știință nu știu la ce să se aștepte.”
Incendiile tot mai dese transformă pădurile, care în mod normal ar trebui să absoarbă dioxidul de carbon din atmosferă, în generatoare de gaze de seră, ceea ce exacerbează fenomenul de încălzire globală.
Din cauza „efectelor sinergice de combinare”, care au loc atunci când consecințele schimbărilor climatice se manifestă simultan, fac din orice eveniment meteorologic normal, precum un incendiu sau un val de căldură, un dezastru.
Aceste efecte sunt prezente în munții din Colorado care „alimentează” lacurile Powell și Mead, acolo unde zăpada este tot mai rară și temperaturile ridicate tot mai dese. În plus, furtunile de nisip din statul învecinat Utah devin tot mai mari și mai dese pe măsură ce solul se usucă.
Odată cu provocările cu care sud-vestul Americii se confruntă, schimbările climatice prezintă și noi oportunități. Ecologiștii au propus ca ceea ce a mai rămas din Lacul Powell să fie vărsat în Lacul Mead, ceea ce ar reduce cantitatea de apă care se va pierde din cauza evaporării.
Dacă ideea va fi implementată, canioanele din Lacul Powell ar reveni la starea lor de dinainte de înființarea rezervorului, ceea ce ar crea un peisaj care ar putea să absoarbă emisiile de carbon și ar putea forma un nou parc național.