Cea mai tânără pacientă căreia Dr. Silvia Bărbulescu a trebuit să-i spună că are cancer avea 29 de ani și era proaspătă mămică. Sunt tot mai multe femei tinere care ajung să fie diagnosticate cu neoplasm mamar. „Din fericire, însă, s-au rărit cazurile în care vin de abia atunci când tot sânul e o tumoră, așa cum era acum cinci ani”, spune medicul. „Dar n-au dispărut.”

„Soluții” e un cuvânt pe care o să-l auzi des la Dr. Bărbulescu, medic chirurg specializat în chirurgie mamară. A ales medicina pentru că a fost ea însăși pacient o perioadă lungă. A ales chirurgia pentru că e o parte dinamică a medicinei și i se potrivește bine. Apoi a avut șansa să intre într-o echipă care făcea peste 90% chirurgie mamară. „Mi s-a părut extrem de potrivită pentru o femeie”, spune ea.

A lucrat trei ani și la Spitalul Județean din Ploiești, orașul ei natal. Dar acolo trebuia să opereze pacienți cu patologii diverse, de la ruptură cardiacă, la boli neoplazice de stadiul 4 sau traumatisme. „Dar nu poți să faci de toate”, spune Dr. Bărbulescu, „și să fii și performant și validat pe un sector”.

Așa că, pe modelul din străinătate, a ales o nișă: chirurgia mamară și, recent, chirurgia oncoplastică. „În senologie sunt atât de multe segmente de acoperit, încât nu te poți plictisi și ai șansa să evoluezi mereu.”

„Mă străduiesc să conving că nu e neapărată nevoie să sacrificăm un sân ca să tratăm boala”

La Dr. Bărbulescu nu mergi doar pentru operație, ci ea face și partea clinică: consult, ecografie, biopsie. Vede cel puțin 40 de pacienți într-o săptămână și asta „i-a ascuțit” simțurile și tehnica: „Poți deja să pui un diagnostic de neoplasm, să recunoști cât de agresiv e”, spune ea. „Poți chiar să recunoști un tip particular de cancer.”

Deși chirurgia oncoplastică se practică în lume din anii 2000, în România majoritatea intervențiilor sunt radicale (mastectomii), până la 80%, și restul – „conservatoare”, un raport invers față de tendințele validate de mai bine de 20 de ani în studiile clinice. „Conservator” înseamnă să scoți doar tumora, cu marginile ei de siguranță, pe când în intervențiile oncoplastice scoți tumora și lași un sân apropiat de ce era înainte, dacă nu chiar mai frumos. „Aici e toată arta și priceperea unui chirurg”, recunoaște medicul.

Tot mai multe femei acceptă varianta conservatoare, dar pentru cele trecute de 60 de ani, garanția o reprezintă tot mastectomia, pentru că mai au două-trei cunoștințe care au trecut prin așa ceva și sunt bine. Dr. Bărbulescu a observat că în România lumea atribuie evoluția bună în principal chirurgiei sau chimioterapiei, pe când în cancerul de sân reușita e a unei echipe întregi care se află în spate.

În chirurgia sânului e esențial unde plasezi incizia, explică medicul Silvia Bărbulescu. În varianta operației conservatoare incizia e deasupra tumorii – scoți tumora acolo unde e – pe când în chirurgia oncoplastică pe care ea o practică folosești tehnici ca să scoți tumora fără să afectezi armonia sânului. Iar pentru asta are un ecograf portabil, pe care îl folosește în fiecare intervenție.

„Uneori simțeam aceeași furie ca femeia respectivă. A trebuit să învăț să mă descarc”

Dr. Bărbulescu a învățat în timp cum să rămână echilibrată în timpul consultațiilor, cum să fie un bun ascultător și un bun observator, astfel încât să-și dea seama care e cea mai potrivită abordare în comunicarea cu pacienta din fața ei.

„Unele femei vor să fiu extrem de directă referitor la diagnostic. Altele sunt aduse la consult de o fiică sau de o prietenă și atunci trebuie tact și să le dai timp să se obișnuiască cu ideea unui potențial diagnostic oncologic.” Nu înseamnă, însă, că le ascunzi adevărul.

Cel mai bine e să se concentreze pe date, pe soluții, și-a dat seama în timp. Dacă face asta, reușește să creeze o punte cu pacienta și să-i devină un colaborator.

A învățat în timp cum să nu se mai implice emoțional atât de mult. „Uneori simțeam aceeași furie ca femeia respectivă”, mărturisește ea. „Acum nu mai sunt atât de pătimașă. A trebuit să învăț să mă descarc: mă plimb, citesc, alerg, mănânc o prăjitură, am mers la psiholog.”

Ce nu prea știe încă să gestioneze sunt situațiile în care femeile refuză orice tratament și merg pe variante naturiste. La ea în cabinet vin doar „ca să vadă ce s-a mai întâmplat”, să le măsoare dimensiunea tumorilor. „Atunci încerc să discut despre așteptări”, spune medicul. „E ușor greșit dacă le las să-mi pună întrebări, pentru că oamenii care iau astfel de decizii așteaptă să audă ceea ce își doresc să audă.”

„Acum ești în halat alb, mâine ești aparținător, poimâine ești pacient”

Dr. Bărbulescu știe că boala nu alege. Așa că insistă ca fiecare pacientă să-și auto-examineze sânii în fiecare lună, ca minimă metodă de screening. Are și o pagină de Facebook cu articole educative, pe care a creat-o în perioada stării de urgență, când soțul și mama ei fuseseră diagnosticați cu două boli extrem de grave. „Pagina m-a ținut vie, în contact cu lumea”, își amintește medicul. „Tot prin soluții, așa cum îmi place mie.”

Cu multe dintre pacientele ei păstrează legătura. „Azi la 6:44 dimineață mi-a scris o pacientă tratată de neoplasm mamar că a făcut și histerectomie pentru niște leziuni înalt suspecte care s-au confirmat. Altă pacientă îmi scrie în fiecare an pe 29 mai: avem un an de la operație, sunt bine. Avem doi ani de la operație, sunt bine.” Pe cea din urmă o pomenește mereu pentru că venise la ea într-un stadiu foarte avansat. „Dar a făcut chimioterapie, intervenția chirurgicală și radioterapie și iată că au trecut cinci ani.”

Deși chirurgia e o specialitate care îți poate da uneori senzația că deții controlul asupra bolii, Dr. Bărbulescu e smerită. Știe că e doar un partener al pacientei în lupta cu boala și că fiecare din echipă trebuie să-și facă partea lui. Și mai știe că oricând te poți trezi de partea cealaltă, așa că încearcă să mențină un echilibru în tot cea ce face și în relație cu cei din jur.

***