Capturile de droguri din România nu reflectă cu adevărat amploarea fenomenului, o spune chiar un fost dealer de stupefiante. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru Digi24, bărbatul povestește că ajunsese să importe cantități uriașe de droguri din Europa și să le vândă în România și cum, deși zeci de polițiști i-au percheziționat locuința, niciodată nu au reușit să îi găsească stupefiantele ascunse în locuri dintre cele mai banale.

Mihai nu a fost dintotdeauna dealer de droguri, a început ca un consumator, iar din nevoia de a avea mereu stupefiante și-a construit o rețea în lumea drogurilor.

Mihai, fost dealer: „Cu drogurile am făcut cunoștință la 14 ani, cam atunci, m-am străduit să fumez primul joint de iarba, l-am căutat, efectiv. Eu când m-am apucat de vândut droguri mă aprovizionam tot mai mult, ca să fac tot mai mult pentru mine. Consumul creștea foarte tare, nu mi-am planificat niciodată să fiu un traficant, dar, trecând timpul, cunoștințele s-au lărgit, au văzut că eu am și că pot să le fac rost și am început să vând tot mai mult și să consum tot mai mult, să fac și niște bani, și a început să îmi placă viața asta. Se aprovizionau cunoștințele mele în cantități foarte mari de la mine, pentru că aveam și era foarte clar că mergeau mai departe și le vindeau.”

În scurt timp, de la aprovizionarea și vânzarea din România, de cele mai multe ori între prieteni, Mihai și-a extins rețeaua în străinătate.

Mihai, fost dealer: „Acum vreo 10 ani am descoperit Dark Web-ul și decât să mai am de-a face cu oamenii din cartierele mărginașe ale Bucureștiului, care erau de-a dreptul periculoși, am preferat să folosesc Dark Web. Modalitatea de a primi drogurile după ce le-am comandat de pe Dark Web, era să le primesc la o cutie poștală electronică. Mi se părea mult mai sigur să mă duc eu să le ridic de undeva decât să vină un curier și să mi le livreze deși, și așa le-am primit, printr-un curier, de mai multe ori. Erau puse într-o pungă și trimise, majoritatea dintre ele. Când veneau din țări îndepărtate, cum ar fi China, veneau în cărți, depinde de ce cumpărai.”

Când Mihai a simțit că afacerea cu droguri a scăpat de sub control, viața lui s-a transformat într-o continuă fugă.

Mihai, fost dealer: „Deja aveam foarte multă paranoie, datorită faptului că vindeam. Consumam extrem de multă cocaină și mă mutam frecvent cu casa. Undeva la trei luni mă mutam. Și am fost atât de paranoic, încât am zis că profit de oportunitate, că e Crăciunul, și să mă mut în ziua de Crăciun, că poliția nu o să fie prea activă atunci, fiind Crăciun, și m-am mutat în ziua de Crăciun. Am parcat mașina în fața blocului unde m-am mutat și mi-am luat lucrurile care erau în niște saci negri. Am intrat în scara blocului, în care erau niște polițiști de sector, care încercau să dea afară din casa scării un bețiv, un om al străzii. Am încercat să trec pe lângă ei și să urc, dar, din nefericire, li s-a părut foarte ciudat sau au simțit vreun miros, nu știu să îmi dau seama, cert e că nici nu am ajuns în cameră, în casă, și m-au luat la secție. În saci mi-au găsit marijuana, dar restul drogurilor nu mi le-au găsit, chimicalele.”

Reporter: „La percheziții?”

Mihai, fost dealer: „Da”

Reporter: „Și aveai, totuși, în casă?”

Mihai, fost dealer: „Da.”

Reporter: „Ce droguri aveai?”

Mihai, fost dealer: „Aveam cocaină, LSD, aveam ciuperci, aveam pastile. Imaginați-vă că acasă, când nu mi-am găsit cocaină și pastilele asunse în șosetele murdare care erau în mașina de spălat și au scos totul din mașina de spălat și plimbau șosetele pe jos și atingeau șosetele cu droguri în ele și nu le-au găsit. Imaginați-vă că au împânzit casa. Erau cel puțin 20 de polițiști. Eu nu vreau să le fac o reclamă proastă sau ceva de genul ăsta, dar aveam trei telefoane. Unul dintre ele nu-l foloseam decât să vorbesc cu rudele și atât, și două telefoane pe care le foloseam stict pentru a vinde droguri, unul pentru a cumpăra, altul pentru a vinde și erau la mine în mână. Am reușit să le ascund în canapea și ei nu le-au găsit. Dacă găseau acele două telefoane acum vorbeam de după gratii.”

În timp ce Poliția Română se laudă că au capturat doar anul acesta jumătate de tonă de droguri, cei care au trăit în lumea lor spun că este mult prea puțin.

Reporter: „Oficial, în date, este de jumătate de tonă. Cum ți se pare?”

Mihai, fost dealer: „Extrem de mică! Jumătate de tonă sunt 500 de kg. Imaginați-vă, doamnă, că eu cunoșteam persoane care își aduceau 100 de kg de iarbă o dată! Dacă omul ăla și-a adus de cinci ori într-un an, doar el, restul nu mai făceau nimic? Nu știu să zic dacă făceam mulți bani sau puțini, pentru că cheltuiam fără rost și nu mă interesa.”

Reporter: „În perioada în care tu vindeai droguri, au existat minori care veneau să cumpere de la tine, cum există acum?”

Mihai, fost dealer: „Nu aveam de-a face niciodată cu minori, nu le-aș fi dat niciodată. Sincer să fiu, chiar nu am avut de-a face eu, dar sunt absolut sigur că oamenii cărora le-am dat au vândut și copiilor, mă rog, minorilor.”

Mihai a plătit în cele din urmă, în fața legii, pentru faptele sale, iar acum este reabilitat și îi ajută și pe alți tineri să scape de dependență, într-un centru dedicat.