Marea Neagră reprezintă de mai multe decenii o problematică nerezolvată, iar războiul din Ucraina vine să complice și mai mult subiectul acestei mări unice în lume prin regimul de „mare închisă” în care Rusia și Turcia dețin, de fapt, controlul. Condițiile de la Marea Neagră în această perioadă sunt extrem de complicate și trebuie să luăm în considerare toate aspectele practice care decurg din dorința Rusiei de a-și extinde influența în Marea Neagră.

Pentru a întruni condițiile de siguranță și pentru a avea același statut cu orice altă apă internațională, Marea Neagră trebuie să fie o mare deschisă și trebuie să ajungem la acest statut și la această abordare cât mai curând posibil. Nu putem rămâne un lac mare în ograda Rusiei, cu o singură țară care controlează cheia mai ales că o mare parte a economiei țărilor riverane depinde de transportul maritim. Este timpul să oprim controlul turc asupra vaselor care intră și ies din Marea Neagră.

Statutul de mare închisă a făcut posibil ca Rusia să aibă avantajul militar în Marea Neagră, iar relațiile puternice dintre Rusia și Turcia, niciuna dintre țări nefiind un garant pentru respectarea valorilor democratice și a statului de drept, nu este liniștitoare atunci când vorbim despre securitatea din zonă.

După încheierea războiului împotriva Ucrainei, va fi absolut necesar să abordăm deschis chestiunea Mării Negre, mai ales ținând cont de acțiunile Rusiei de a controla căile maritime din regiunea de nord a mării și controlul Turciei asupra celor două strâmtori, Bosfor și Dardanele, sigurele căi de acces către Marea Neagră și către porturile țărilor costiere. O liberalizare, o deschidere a acestei mări este singura care va aduce securitate în zonă.

Poate că ar trebui să petrecem un pic mai mult timp, totuși, pentru a analiza pericolul imediat, războiul care se desfășoară în Ucraina, un război care include și Marea Neagră, pentru că în acest moment nu doar vecinul nostru este în război, ci și marea noastră.

Au existat deja lupte grele pe Insula Șerpilor, cheia întregii regiuni din nord-vestul Mării Negre, deoarece se află pe traseul celor trei coridoare principale de navigație care leagă Ucraina, România și Bulgaria de Marea Mediterană și apele planetare.

Faptul că Rusia a ocupat această insulă în primele zile de război ne arată, dacă mai era nevoie, importanța acestei stânci. Bucata aceasta de teren care a fost mult disputată de-a lungul anilor este aproape de traseul maritim din Ucraina, dar și de Delta Dunării și de baza militară NATO de la Mihail Kogălniceanu. Ocupând Insula Șerpilor, Rusia s-a apropiat foarte mult de granițele NATO, dar și de regiunea transnistreană din Republica Moldova.

Am văzut că amenințarea rusă a crescut încet în ultimii ani, de la susținerea agresiunii din Transnistria, la războiul de 8 zile din Georgia, până la ocuparea Crimeii în 2014, dar nimeni nu credea că Rusia va ataca din plin Ucraina, o țară complet independentă aflată în drumul său spre democrație.Pericolul reprezentat de Rusia este clar acum, chiar dacă acest război a arătat toate slăbiciunile armatei ruse. Am văzut o lume unită pentru a ajuta Ucraina să înfrunte invadatorul și am văzut armata de invadatori retrăgându-se din Herson.

Nu voi intra în strategii militare, voi lăsa specialiștii să meargă în direcția aceasta, dar voi aborda problema din perspectivă politică. Toate lucrurile menționate anterior și evoluția din ultima perioadă arată că Rusia, cu toate punctele slabe, încă se consideră un actor internațional în sectorul securității.

Este adevărat, Rusia are încă arma nucleară și reprezintă un mare pericol din cauza reactivității, a tendințelor de expansiune, a visurilor de a redeveni marele imperiu care a fost odată.

Cred că trebuie să ne schimbăm atitudinea pe care o avem față de această țară. Trebuie să avem o dezbatere reală la nivel european, dar și la nivel internațional și să decidem cum vrem să fie viitorul, unde vrem noi să poziționăm Rusia în rețeaua internațională de securitate și în economia mondială.

Este important să definim acest lucru, astfel încât să putem acționa și să nu continuăm să reacționăm doar, la acțiunile invazive și beligerante ale Rusiei. Trebuie să fim noi cei care dăm tonul. Acum armata rusă s-a retras din Herson și vedem tot mai multe voci vorbind despre negocieri de pace uitând parcă de faptul că o mare parte din Teritoriul Ucrainei este încă ocupat și uitând mai ales de problema Peninsulei Crimeea. Am văzut tendința de a trata Crimeea separat, parcă în afara problematicii relațiilor Ruso-Ucrainene, deși dreptul internațional a hotărât deja că acest teritoriu aparține Ucrainei, cu toată ocupația rusă.

Rămânerea Peninsulei Crimeea sub stăpânire rusă sau într-o situație indecisă crește riscul securității în Marea Neagră prin pericolul imediat pe care îl poate reprezenta în orice moment asupra Insulei Șerpilor, dar și prin faptul că în situația actuală avem o graniță maritimă directă între România, o țară NATO, și Federația Rusă ce ar putea duce la tensiuni permanente și crește riscul unor confruntări.

Interesul României, la fel ca al Ucrainei, pare a fi acela de a vedea Peninsula Crimeea redată Ucrainei, căile maritime din nord-vestul Mării Negre, dar și gurile Dunării securizate.

Întrebarea este însă: sunt toate marile puteri din lume gata să accepte că unul dintre marile imperii, una dintre marile puteri din trecut, nu mai este capabilă să joace în liga mare? Sunt foștii aliați și foști dușmani dispuși să pună Rusia la locul ei de țară în curs de dezvoltare până când acest fost gigant va deveni un adevărat jucător economic și democratic?

După cum am văzut în ultima lună, putem fi independenți de gazul rusesc și, cu puțin timp și efort coordonat, vom putea fi independenți de multe dintre resursele Rusiei.

Îmi doresc cu adevărat să văd acea zi în care vom putea avea o cooperare onestă și deschisă cu Rusia, vom putea aprecia plus - valoare pe care civilizația rusă o poate aduce lumii, dar trebuie să fim clari și onești și să recunoaștem că nu este momentul acum.

Liderii Rusiei din ultima sută de ani au adus distrugeri majore acestei țări dar și întregii lumi. Această distrugere nu este doar fizică, ci este și o distrugere a ideilor, a marilor proiecte, este manipularea, dezinformarea și încercările continue de subminare a democrațiilor din țări pe care liderii ruși le consideră vasali sau rivali.

Țările din jurul Mării Negre se află sub această manipulare, dezinformare și încercare continuă de dominare de veacuri întregi. În ultimii ani ne confruntăm cu un adevărat război hibrid în care influencerii, partidele susținute de Kremlin au încercat și în unele țări, din păcate, au reușit să preia puterea, să-și instaleze în funcțiile de conducere proprii oameni care diminuează constant drepturile și libertățile democratice în aceste țări.

Războiul hibrid este o altă latură a războiului rusesc și cred că trebuie să acționăm și să recunoaștem toate aceste acțiuni pentru ceea ce sunt: acte de război. Trebuie să schimbăm abordarea delicată, să demarăm o apărare reală și să dezvoltăm bariere eficiente împotriva acestui război hibrid.

Rusia, așa cum este astăzi, este un pericol nu numai pentru țările de la Marea Neagră, ci pentru toate țările democratice sau pentru cele care doresc să devină democratice și cred că este timpul să acționăm și să oprim acest război clasic și hibrid care se desfășoară împotriva noastră, a tuturor.