La o lună de la revolta de scurtă durată a mercenarilor Wagner, este clar că rezultatul nu a fost cel la care cei mai mulți dintre noi se așteptau, scrie The Moscow Times. Wagner nu a fost restructurat din temelii, Prigojin nu a fost ucis sau trimis după gratii și nu a existat nicio epurare a simpatizanților Wagner din armată, nici măcar vreo acțiune majoră declanșată împotriva „ultra-patrioților” ruși. Cu toate că viața în Rusia s-a întors, mai mult sau mai puțin, la „normal”, regimul de la Kremlin nu va mai fi niciodată la fel. Insurecția lui Prigojin a schimbat felul în care elitele din Rusia văd lumea și va afecta traiectoria politică a țării pentru mulți ani de acum încolo.

Întrebat după evenimentele de acum o lună de ce a decis să ocupe sediul armatei din Rostov-pe-Don și să trimită o coloană de luptători spre Moscova, Prigojin ar fi răspuns: „Am făcut o criză”.

Pare plauzibil. Practica foarte controversată a Grupului Wagner de a recruta soldați noi din închisorile rusești a încetat în luna ianuarie, iar armata privată a rămas fără muniție, în timp ce comunicarea directă cu Putin a devenit imposibilă. Se pare că picătura care a umplut paharul a fost ordinul venit din partea Ministerului Apărării care le-a cerut mercenarilor Wagner să semneze contracte cu armata.

Insurecția s-a desfășurat într-o viteză amețitoare: trupele Wagner intră în Rusia, Putin reacționează nervos, Prigojin se panichează când realizează că este la un pas să intre în Moscova, președintele belarus Alexander Lukașenko se implică pentru a restabili pacea, iar Wagner acceptă să predea armele.

Actul final a avut loc pe 29 iunie, când, la o întâlnire cu Putin, comandanții Wagner au fost obligați să ceară iertare pentru acțiunile lor și să accepte să se mute în Belarus.

Uitându-ne înapoi, totul pare că a fost doar o mare neînțelegere. Pe de-o parte, Putin nu a înțeles cât de radicalizat a devenit Prigojin și a permis conflictului să se intensifice, cu urmări tragice pentru piloții ruși care au murit în timpul rebeliunii.

De cealaltă parte, Prigojin și-a supraestimat rolul, crezând că îl va putea forța pe Putin să îi schimbe pe liderii armatei ruse și să prevină căderea Grupului Wagner în obscuritate.

Cel puțin la suprafață, pare că totul s-a rezolvat. Prigojin înțelege că încercarea lui de a utiliza forța a fost o greșeală și Putin a decis că Prigojin este doar un patriot care a avut un moment de confuzie, influențat fiind și de ororile pe care le-a văzut în Ucraina, și nu este nicidecum un trădător periculos.

Cu toate acestea, Prigojin a avut mult de pierdut în urma rebeliunii – imperiul său mediatic, o parte din afacere și, cel mai important, reputația lui de erou de război – și a fost exilat în Belarus. Iar Kremlinul pare că încearcă să destructureze Wagner. Comandații sunt forțați să se supună unui nou lider, Alexei Troșev, care aparent a semnat un contract cu Ministerul Apărării, fiind desemnat succesorul lui Prigojin, potrivit lui Putin.

Cu ce se vor ocupa câteva mii de soldați Wagner în Belarus rămâne o dilemă pentru Putin și o mare problemă pentru Lukașenko. Dar Kremlinul pare să fi decis că foștii rebeli nu pot sta în Rusia.

Chiar și înainte ca lucrurile să se fi liniștit de tot, este clar că revolta lui Prigojin a fost cel mai important eveniment politic intern din Rusia de când Putin a venit la putere cu aproape un sfert de secol în urmă.

Principalul beneficiar, după părerea multor oameni, a fost Ministerul Apărării. I-a oferit lui Serghei Șoigu ocazia să îi investigheze pe aliații lui Prigojin din Forțele Armate – cel mai de seamă dintre aceștia fiind generalul Serghei Surovikin, care era principalul intermediar dintre minister și Wagner.

Însă, revolta a afectat și reputația liderilor militari ruși și a scos în evidență nemulțumirea care s-a acumulat în rândul ofițerilor de rang inferior.

După o neînțelegere între șeful Statului Major al Armatei Ruse, Valeri Gherasimov, și generalul maior Ivan Popov, mult respectatul comandant al Armatei 58 a fost relocat în Siria. Canalele rusești de Telegram sunt și ele pline de zvonuri cu privire la demiterea altor doi generali, Vladimir Seliverstov, liderul Diviziei 106 Aeropurtată, și Mihail Teplinski, comandantul Forțelor Aeropurtate ale Rusiei.

Aceste schimbări par mai degrabă să vină ca urmare a pierderii autorității de către Gherasimov și Șoigu și nu fac parte dintr-un plan mai extins de eliminare a aliaților lui Prigojin. Este posibil ca pe viitor Putin să fie nevoit să îi înlocuiască pe cei doi.

Cu toate că mulți au crezut că Kremlinul va căuta să își restabilească monopolul asupra violenței după revolta Wagner, se pare că fix opusul se întâmplă: are loc o „fragmentare” a serviciilor rusești de securitate.

Fisurile tot mai mari din arhitectura de securitate a țării va crea noi conflicte și va intensifica luptele dintre agenții, ceea ce va destabiliza și mai mult ordinea în Rusia.

Adevărații beneficiari ai rebeliunii au fost de fapt agențiile de spionaj din Rusia. FSB a putut în sfârșit să îl aresteze pe Igor Ghirkin, zis și Strelkov, unul dintre cei mai radicali „ultra-patrioți”. În timp ce în Occident, Ghirkin a fost condamnat în absență la închisoare pe viață pentru rolul pe care l-a jucat în doborârea zborului MH17 în estul Ucrainei în 2014, incident în urma căruia 298 de oameni și-au pierdut viața, în Rusia este acuzat de extremism după ce l-a criticat pe Putin în privința felului în care a condus campania militară din Ucraina.

În același timp, SVR (Serviciul Extern de Informații din Rusia) a putut să înainteze ideea sa veche despre „amenințarea poloneză” - presupusă dorință a Poloniei de a ocupa vestul Ucrainei și Belarusul. Putin a vorbit recent despre „intențiile necurate” ale Poloniei la o adunare a Consiliului de Securitate al Rusiei și la o întâlnire cu Lukașenko.

Oricare ar fi discuția vizavi de Polonia, pare improbabil ca Wagner să fie implicat în orice fel de incursiune armată în nordul Ucrainei sau în apropiere de granița cu Polonia. Nici nu ne putem aștepta la represalii majore împotriva „ultra-patrioților”. Kremlinul încă îi vede ca având un rol cheie în susținerea consensului pro-război, pe care vrea să îl dezvolte înainte de alegerile din 2024.

Persoana care a suferit cel mai mult în urma rebeliunii a fost însuși Putin. Oricât de încrezător s-ar simți acum, președintele rus a făcut o mare greșeală. A creat un monstru care i-a scăpat de sub control și a speriat elita Rusiei.

Toată lumea a văzut că Kremlinul este paralizat de indecizie și că Prigojin a scăpat nepedepsit. Mulți se întreabă acum dacă Putin este liderul de care Rusia are nevoie în vremuri dificile.

Mult râvnita „verticală a puterii” lui Putin a dispărut. În locul unei mâini de fier, au apărut zeci de mini-Prigojini care, cu toate că sunt mai previzibili decât șeful Wagner, sunt la fel de periculoși. Cu toții sunt conștienți că era unei Rusii fără Putin a sosit deja, chiar în timp ce Putin continuă să fie la conducere, și că a venit vremea să pună mâna pe arme și să se pregătească de lupta pentru putere.