Între măsurile luate în calcul de oficiali PSD pentru a reduce din deficitul bugetar se află și ridicarea TVA la 9% pentru cărți și publicații. Într-o altă variantă, se discută despre revenirea la o TVA unică de 19%. Iau în considerare industria cărții, domeniu în care, începând din 2022, TVA a fost redus la 5% oferind o gură de oxigen deopotrivă pentru cei care lucrează în edituri și pentru publicații culturale, precum și pentru cititori. În condițiile în care tabloul consumului de carte în România nu arată deloc bine și repercusiunile se văd tot mai mult în mai toate domeniile, consider că merită luată în calcul o strategie specifică de susținere a industriei de carte. Și așa avem cea mai mică industrie de carte din Uniunea Europeană.
Ca liberal, ca universitar și om de litere nu voi fi niciodată de acord cu o asemenea măsură care nu are în spate niciun studio de impact. Financiar, acesta probabil oferă o prognoză, dar în niciun caz una care să rezoneze cu consecințele din educație, antreprenoriat, piața cărții, vitalitatea sectorului economic. PSD nu a fost niciodată alături de acest domeniu și nu mă aștept la vreo grijă pentru educație sau pentru piața cărții din România, dar noi, PNL, nu putem permite așa ceva. În primul rând, proiectul „România educată”, proiectul președintelui Iohannis și cea mai amplă reformă a educației românești în 3 decenii, este conectat direct prin piața manualelor școlare, prin bibliografiile disciplinelor din educația preuniversitară și universitară, la acest sector.
Vitalitatea acestui sector are consecințe directe asupra felului în care cartea pătrunde în educație. În al doilea rând, nu există un studiu de impact, iar în al treilea rând cred că nu poate fi socotit ca alte industrii, că a beneficiat nemeritat de o cotă de TVA scăzută până acum. Ba dimpotrivă, TVA ul la carte ar trebui eliminat complet dacă ne raportăm la consumul de carte și la perspectivele domeniului pentru următorii ani. Este foarte îngrijorător.
Avem severe probleme de reglementare, dar și de strângere a datelor. În România nu există un instrument cu care să măsurăm piața de carte, suntem nevoiți să facem tot felul de aproximări. Industria cărții în sine a fost tot timpul prea săracă pentru a-și dezvolta singură capacități de măsurare a propriei performanțe. Lipsesc date referitoare la volumul vânzărilor, nicio șansă să vedem mai detaliat structura vânzărilor de carte.
Dacă acest sector economic de o importanță uriașă nu este susținut în niciun fel, nu putem spera la prea multe vești bune cu privire la performanțele noastre în viitor. Efectele consumului (scăzut) de carte sunt pe termen lung și nici nu sunt ușor observabile. Dacă cifrele analfabetismului funcțional sunt în creștere, ei bine acesta este un efect al scăderii consumului de carte și al dezobișnuinței generale de a citi cărți și publicații culturale sau de specialitate.
În contextul pandemiei, teoretic, ar fi trebuit să crească producția și consumul de carte, dar în practică lucrurile au stat pe dos. Industria cărții a avut probleme pentru că s-au dublat costurile de tipar și prețul cărților a crescut cu până la 50%. Automat, vânzările au scăzut și asta atrage după sine și scăderea ofertei. Directorul editurii ALL, Mihail Penescu, spune că „România avea deja cea mai scăzută ofertă de carte din Uniunea Europeană. Această industrie nu a fost protejată niciodată în România. În țările mari din vestul Europei, statul a pompat sute de milioane de euro în industria cărții pentru a o proteja”.
De fapt, întrebați orice editor, orice angajat în industria de carte din România și vă va spune cam aceleași lucruri care se reduc la un adevăr simplu: nu avem nicio strategie cu privire la industria de carte, nu încurajăm consumul, nu stimulăm producția. Totul este la voia întâmplării și al efortului și pasiunii celor care sunt realmente îndrăgostiți de carte.
Este important de menționat că industria cărții este un sector care, dacă este susținut, este viabil economic și produce valoare de piață în spirală. Cifrele expuse de Federația Editorilor din Europa arată că editarea de carte generează o cifră de afaceri de 22-24 miliarde de euro anual doar în UE pentru o valoare totală de piață de 36-40 de miliarde de euro. Editurile angajează în mod direct 150.000 de persoane, iar întregul lanț valoric (autori, comercianți, tipografi, designeri etc.) însumează aproape o 700.000 de locuri de muncă. Mai mult de jumătate de milion de titluri noi sunt publicate anual de către editorii europeni.
România suferă de mulți ani la toate capitolele care țin de industria cărții. Dacă vorbim de cifrele de afaceri ale editurilor, în Europa Germania stă cel mai bine cu peste 5 miliarde de euro, urmată îndeaproape de Marea britanie și Franța, apoi de Italia și Spania. România nu e chiar pe ultimul loc, dar este la egalitate cu țări cu o populație mult mai mică, precum Irlanda, Bulgaria sau Slovacia.
Adică, dacă coroborăm producția cu populația, atunci înțelegem că da, suntem ultimii din Europa. Ca exemplu clar, Ungaria, cu o populație de două ori mai mică, are o cifră de afaceri dublă față de România în privința producției de carte. Despre consumul de carte și despre lectura propriu-zisă nu are sens să mai vorbim, datele aproximative arată că suntem mult, mult în urma celorlalte țări europene.
În aceste condiții, ridicarea TVA de la 5% la 9% pentru cărți și publicații va bloca industria cărții din România pentru că s-ar dubla brusc TVA pentru o industrie și așa în avarie. Dacă va prevala variant cu creștrea TVA la 19%, atunci industria cărții s-ar prăbuși de tot. În loc să elimine de tot această taxă pentru sectorul cărții, PSD vrea să o crească de două sau patru ori. În loc să introducă vouchere pentru a susține acest domeniu, PSD tinde să ia decizii cu ochii închiși ca să-l îngroape definitiv.
Genul acesta de austeritate prost înțeleasă, de a strânge cureaua fără a sesiza că în acest fel rămânem ne sufocăm, nu poate fi o soluție panaceu. Cărțile și publicațiile chiar au nevoi diferite, au nevoie de grijă și susținere exact așa cum au nevoie culturile agricole de grijă pentru a nu fi invadate de dăunători. Dacă acest sector se contractă și mai mult, practic nu vom mai reuși să colectăm nici cei 5% pe care îi adunăm acum pentru că nu vom mai avea de la ce și de la cine.