De la fabricile de sticlă până la producătorii de hârtie, industriile Europei ajung din ce în ce mai des în situația în care trebuie să se lupte pentru supraviețuire, dar ce se va întâmpla când bătălia va fi una fără sorți de izbândă? Obiectivul principal de pe agenda UE a devenit prevenirea unui astfel de deznodământ catastrofal și a consecințelor politice și sociale care i-ar urma, scrie Politico.

Furnalele încinse ale fabricii Duralex de pe malul râului Loara, în apropiere de Oraleans, Franța, au funcționat neîntrerupt din anul în care s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial.

Dar, în această iarnă, nicio persoană care cândva lucra la linia de producție a fabricii de sticlă din La Chapelle-Saint-Mesmin nu se mai găsește vechiul loc de muncă – și nu se mai produce niciun obiect din sticlă.

Furnalul în sine se află în modul „hibernare” până în luna aprilie pentru că gazul de care fabrica avea nevoie s-a scumpit prea mult. Folosit la aceste temperaturi mai joase, furnalul nu poate produce nimic. Dar dacă ar fi închis de tot, sticla topită s-ar transforma în solid, iar echipmentul ar fi distrus.

Președintele grupului, José-Luis Llacuna, care deține compania Duralex, a spus că „a trebuit să luăm o decizie dificlă. Are riscuri tehnice și umane, dar ne face să economisim energie.”

Llacuna a spus că viitorul fabricii în Europa este în siguranță, dar că problemele întâmpinate în această iarnă sunt simbolice pentru o criză profundă care afectează fundația industriei europene, veche de sute de ani, pe măsură ce prețurile ridicate la energie și politicile la nivel înalt intră în coliziune directă.

Costul energiei, care a ajuns la niveluri record în 2022 din cauza invaziei rusești a Ucrainei și a deciziei lui Putin de a întrerupe livrările de gaz, au devenit obstacole prea mari pentru ca firmele producătoare să mai rămână competitive dacă rămân în Europa.

În același timp, un pachet vast de subvenții pentru industria „verde” i-a șocat și enervat pe oficialii europeni, care cred că SUA – un aliat al EU – ademenește companiile să se mute de partea cealaltă a Atlanticului.

Criza energetică este foarte gravă, în special în cazul industriilor care produc sticlă, substanțe chimice, metale, îngrășăminte, hârtie, ceramică și ciment – industrii care consumă multă energie și care au în total 8 milioane de angajați.

Având de-a face cu o competiție economică tot mai acerbă din partea Chinei și, mai nou, din partea unor State Unite tot mai protecționiste, liderii europeni au avertizat în legătură cu o epidemie a „dezindustrializării” ce afectează toate industriile de pe continent.

Comisarul european pentru Piața Internă, Theirry Breton, a scos în evidență eforturile Europei de a stimula competitivitatea la nivel global, pe care a catalogat-o drept „o prioritate de top”.

Cu toate că industriile europene au redus consumul de gaze cu în jur de 15%, din cauza prețurilor încă mari la energie – de șase ori mai mari decât prețul mediu al ultimilor 10 ani și de patru ori mai mari decât cele din țările cu care se află competiție, precum SUA – mulți se tem că firmele mai mari își vor muta operațiunile în afara Europei, în timp ce multe întreprinderi mai mici ar putea să se prăbușească de tot.

„Date fiind acțiunile SUA și China, vedem pericolul real al dezindustrializării și al retragerii investițiilor”, a avertizat un oficial important al Comisiei Europene.

„Nu exagerăm când spunem că industria europeană, începând cu industriile din prima linie care consumă multă energie, se confruntă cu o criză existențială”, a spus Luc Triangle, secretar general al Sindicatului European IndustriALL. Aceeași amenințare „existențială” se aplică și celor opt milioane de angajați care lucrează în sectoarele industriale care consumă multă energie.

Pentru mulți europeni, supraviețuirea brandului „Made in Europe” nu a fost niciodată într-o situație mai precară. „Dacă UE nu face mai multe eforturi în privința politicii industriale, industria noastră va sângera până la moarte”, a spus un diplomat european.