Deși slab, chiar și pentru standardele unui film de acțiune, „Hidden Strike” are meritul de a fi o foarte reușită distopie: îți prezintă un „viitor” relativ apropiat al filmelor de la Hollywood, realizate de producători chinezi și care arată ca și cum ar fi fost avizate de comisia de cenzori a mărețului Partid Comunist Chinez, în frunte cu secretarul său general, tovarășul Xi Jinping. Acțiunea e banală: doi foști militari din omniprezentele trupe speciale, Xiang „Chinezul-Cel-Bun” (jucat de Jackie Chan) și Jake „Americanul-Nu-Chiar-Atât-De-Rău” (interpretat de John Cena) ajung, printr-un complex de împrejurări, să coopereze pentru a escorta un grup de civili (chinezi) din Bagdadul populat de insurgenți răi și mercenari americani și mai răi. Propaganda Beijingului e însă străvezie și nici măcar subtilă, iar mesajul care răzbate din toți porii peliculei este: pentru a reuși în viață, americanii au nevoie de sprijinul Fratelui cel Mare, Chinezul. 

Recenta grevă a scenariștilor de la Hollywwod ne arată cât de important e să scrii o poveste cu un început, un cuprins, un punct culminant și o încheiere. Filmul „Hidden Strike” arată cam cum arată un scenariu decupat parcă din manualul de propagandă al Beijingului care nu are un început, nu are cuprins și nici încheiere. Are în, schimb, un moment culminant: scena în care Jackie Chan se bate cu John Cena.

Iată o întrebare: Dacă s-ar bate Jackie Chan cu John Cena, cine ar câștiga? Spoiler: producătorii filmului (Jackie Chan fiind unul dintre ei) nu ne oferă un răspuns concret: cele două personaje principale, deși încep ca antagoniști, o dau la pace, în cele din urmă și devin tovarăși de nădejde la bine, dar mai ales la rău.

În linii mari, sinopsisul urmărește o linia mega-bătătorită a intrigilor comediilor de acțiune: avem veșnicul duet alcătuit din două personaje complet opuse care - ce coincidență - se atrag: personajul lui John Cena vrea să racordeze un sat sărac la rețeaua de apă, în vreme ce Jackie Chan vrea să salveze niște civili pe care să-i ducă în „Zona Verde” prin „Autostrada Iadului”. În cele din urmă cei doi își unesc forțele pentru a dejuca un jaf la o rafinărie de petrol pus la cale de niște mercenari americani răi, conduși de simpaticul personaj negativ jucat de Pilou Asbæ („Euron Greyjoy” pentru fanii  hardcore „Urzeala Tronurilor”).

Filmul e construit după rețeta blockbuster și este printre primele 10 filme vizionate în România pe platforma Netflix.

Acțiunea e aproape golită de orice formă de originalitate, efectele CGI sunt complet indecente, iar personajele plate ca o peliculă de benzi desenate. La început avem un fel de „Mad Max/Fury Road”, dar pe model low-cost made in China: Jackie Chan la volanul unui autobuz, conduce spre „safety” o întreagă coloană de autobuze pline de civili chinezi panicați.

În paralel, John Cena vorbește cu niște mercenari. Aceștia îi pun gând rău lui Jackie Chan. John Cena ridică din sprâncene: ceva nu-i curat în afacerea asta.

Apoi filmul se transformă într-un fel de „Extraction”: băieții răi aduc niște motoare cu reacție de avion (!?) și provoacă o furtună de nisip strașnică folosită pentru a „fura” un autobuz, iar Jackie Chan trebuie să facă niște acrobații pentru a restabili ordinea.

După 30 de minute, nu e încă foarte clar care e acțiunea filmului. Și totuși, la ce ne uităm noi aici?

Printre picături, aflăm că printre civilii salvați de Jackie Chan e și fiica sa. Avem astfel bifată relația tată-fiică înstrăinată și fragilă ca un porțelan chinezesc.

Spoiler: Lui Jackie Chan, aflat la volan, îi curge o lacrimă.

Mercenarii americani sunt prezentați în tușe groase, ca și cum cenzorii ar fi încercat să deseneze cu markerul pe peliculă: Ăștia sunt băieții răi, acestea sunt personajele negative, țineți minte.

Practic, singurele momente comice sunt exact cele în care acțiunea se dorește a fi serioasă: trupele speciale chineze se mișcă impecabil, în sincron, ca personajele din Toy Story când evadează din grădiniță. Ciudat, chinezii zboară totuși în elicoptere americane și au „echipament tactic” made in USA.

Morala: chinezul cel bun se aliază cu americanul inițial cel rău dar care a luat-o pe drumul Damascului (sau al Bagdadului, în cazul de față) și a devenit un om bun. Cei doi luptă „șold la șold” împotriva americanilor cei răi și înving. Ce frumos. Victoria e asigurată însă de armamentul superior american, folosit inclusiv de chinezii cei buni. Ce frumos.