În fiecare zi este Crăciunul pe Insula Crăciunului, un paradis format dintr-o junglă de 80 de kilometri pătrați, care se află în Oceanul Indian, la circa trei ore și jumătate de zbor cu avionul la nord-vest de Perth, Australia, scrie CNN.

Recifurile sale înfloritoare și cele 250 de specii endemice i-au adus porecla „Galapagos din Australia”, însă, din punct de vedere geografic, această bijuterie îndepărtată se află mai aproape de Indonezia decât de Australia continentală.

Doar aproximativ 1.700 de locuitori sunt suficient de norocoși pentru a o numi casă.

„Jungla este locul nostru de joacă, iar marea este țara minunilor pentru noi”, a declarat pentru CNN Sook Yee Lai, localnică pe insula Crăciunului.

„Facem multe scufundări libere, snorkeling, surf, speologie și ne plimbăm prin junglă pentru a ne petrece timpul pe plaje ascunse. Este o insulă foarte specială. Avem o comunitate vibrantă, frumoasă și armonioasă într-un loc atât de mic și izolat”, mai afirmă ea.

Lai s-a mutat la Perth în 1997, când avea 15 ani, pentru a termina liceul și mai apoi pentru a studia la universitate.

Deși acum locuiește acolo permanent, Lai se întoarce frecvent pe Insula Crăciunului pentru a-și vizita familia și prietenii din copilărie.

„De fiecare dată când mă întorc, mă lovește mirosul junglei când coborâm din avion. Acesta este mirosul de casă pentru mine”, spune ea.

În fiecare zi este Crăciunul pe Insula Crăciunului, un paradis format dintr-o junglă de 80 de kilometri pătrați, care se află în Oceanul Indian. Foto: Shutterstock Deschide galeria foto

Conform ultimului recensământ, aproximativ 22% dintre locuitori au strămoși chinezi, 17% australieni, 16,1% malay, 12,5% englezi și 3,8% indonezieni, ceea ce înseamnă că este normal să auzi zilnic mai multe limbi – engleză, mandarină, malay, cantoneză, chineză Min Nan și tagalog, printre altele.

„Suntem încurajați să vorbim limbile noastre în copilărie și să le împărtășim cu alții”, adaugă Lai, care vorbește patru limbi (engleză, cantoneză, mandarină și Bahasa Melayu din Malaezia).

Astăzi, aproximativ 1.300 de persoane, sau 80% din populație, locuiesc în Flying Fish Cove, capitala și principalul oraș-port.

Pentru Lauren Taylor, 37 de ani, a fost dragoste la prima vedere când a sosit.

Taylor s-a mutat din Dunsborough, Australia de Vest, împreună cu soțul ei, pentru a lucra la singura școală de pe insulă, Christmas Island District High School. „Prima mea impresie a fost că aș putea trăi aici în următorii 10 ani”, spune Taylor pentru CNN Travel.

La acea vreme, ea era însărcinată în trei luni cu primul ei copil. Familia ei a crescut acum și include doi copii, de 8 și 9, care au crescut fără tehnologie și înconjurați de natură.

„Nu există internet în afară de Wi-Fi-ul de acasă”, explică Taylor. „Copiii noștri se cațără în copaci și se joacă afară”.

Și din moment ce este o comunitate strâns unită, rezidenții stau liniștiți știind că sunt în siguranță. Puțini oameni își încuie casele, iar unii nici măcar nu scot cheile din mașini, adaugă Lai.

Aproximativ 64% din insulă rămâne un parc național protejat – și o casă vitală pentru multe specii, de la crabi enormi, la porumbei imperiali de Crăciun în nuanțe de smarald, păsări elegante aurii și fregata cu pieptul roșu.

„Sunt atât de multe întâlniri uimitoare cu animale sălbatice”, spune Taylor.

Desigur, celebra migrație a crabului roșu , care începe în jurul lunii noiembrie, este cea mai mare atracție turistică a insulei.

Celebra migrație a crabului roșu , care începe în jurul lunii noiembrie, este cea mai mare atracție turistică a insulei. Foto: Profimedia Images Deschide galeria foto

În sezonul umed, se estimează că între 40 și 50 de milioane de crabi roșii minusculi traversează insula, târându-se pe drumuri, mașini și acoperind plajele într-o mare roșie.

Este o priveliște frumoasă de departe, dar nu întotdeauna ușor de trăit.

„Este ca un milion de păianjeni mici peste tot. Este înfiorător și simt mâncărime gândindu-mă la asta”, spune Lai. „Știu că există o fascinație uriașă pentru [minunea naturală], dar când am crescut pe insulă, îmi amintesc că m-am culcat cu o pătură pe cap pentru a mă asigura că nimic nu mi se poate târâ în urechi”.

Locuitorii folosesc greble pentru a-i mătura ușor de pe drumuri și au construit chiar și treceri pentru crabi, care ghidează micile crustacee.