Oamenii de știință au identificat o legătură surprinzătoare între boala Alzheimer și infecțiile orale. Un studiu recent sugerează că bacteria responsabilă pentru boala gingiilor (Porphyromonas gingivalis) poate ajunge în creier, contribuind la dezvoltarea bolii Alzheimer. Descoperirea deschide o nouă direcție de cercetare, iar un compus experimental ar putea reprezenta un posibil tratament, informează Science Alert.
În ultimii ani, tot mai multe studii științifice susțin o ipoteză alarmantă: boala Alzheimer nu este doar o afecțiune degenerativă, ci și o posibilă infecție.
Deși mecanismele exacte ale acestei infecții rămân încă neclare, cercetările sugerează că răspândirea bolii Alzheimer este mult mai complexă decât se credea anterior.
Un studiu publicat în 2019 a oferit una dintre cele mai puternice dovezi privind implicarea unei bacterii în apariția bolii. Surprinzător, vinovatul ar putea fi o cauză neașteptată: boala gingivală.
Într-o lucrare condusă de Jan Potempa, microbiolog la Universitatea din Louisville, cercetătorii au descoperit prezența bacteriei Porphyromonas gingivalis, agentul patogen responsabil pentru parodontita cronică, în creierele unor pacienți decedați care sufereau de Alzheimer.
Aceasta nu a fost prima asociere dintre cele două, dar studiul a mers mai departe.
Experimentele pe șoareci au arătat că infecția orală cu P. gingivalis a condus la colonizarea creierului cu această bacterie, însoțită de o creștere a producției de beta-amiloid (Aβ), proteinele lipicioase asociate bolii Alzheimer.
Echipa de cercetare, coordonată de startup-ul farmaceutic Cortexyme, nu a pretins că a descoperit o dovadă definitivă a cauzalității bolii, dar a subliniat importanța acestor rezultate.
„Agenții infecțioși au fost implicați anterior în dezvoltarea și progresia bolii Alzheimer, însă dovezile nu au fost convingătoare", declara Stephen Dominy, cofondator al Cortexyme și autor principal al studiului.
Acum, pentru prima dată, avem dovezi solide care leagă patogeneza bolii Alzheimer de P. gingivalis, un patogen intracelular Gram-negativ.
Mai mult, cercetătorii au identificat în creierele pacienților afectați de Alzheimer prezența unor enzime toxice numite gingipaine, secretate de această bacterie.
Și mai surprinzător, aceleași enzime toxice au fost descoperite în creierele unor persoane decedate care nu fuseseră diagnosticate cu Alzheimer.
Această constatare este esențială, deoarece până acum nu era clar dacă boala gingivală cauzează Alzheimer sau dacă demența duce la o igienă orală precară. Prezența nivelurilor scăzute de gingipaine în creierele persoanelor care nu fuseseră diagnosticate cu Alzheimer sugerează că acestea ar fi putut dezvolta boala dacă ar fi trăit mai mult.
„Identificarea antigenilor gingipainelor în creierele pacienților cu Alzheimer, dar și în cazul celor care aveau semne patologice ale bolii fără a fi diagnosticați cu demență, indică faptul că infecția cerebrală cu P. gingivalis nu este o consecință a îngrijirii dentare precare după debutul demenței sau un efect al stadiilor avansate ale bolii, ci un eveniment timpuriu care poate explica modificările patologice observate la persoanele de vârstă mijlocie, înainte de declinul cognitiv”, au explicat autorii studiului.
În plus, un compus experimental numit COR388, dezvoltat de Cortexyme, a demonstrat în teste pe șoareci că poate reduce încărcătura bacteriană a unei infecții cerebrale cu P. gingivalis, diminuând totodată producția de beta-amiloid și inflamația neuronală.
Deși cercetările viitoare vor trebui să confirme aceste descoperiri, comunitatea științifică privește cu optimism această direcție de studiu.
„Medicamentele care vizează proteinele toxice produse de bacterie au demonstrat beneficii doar la șoareci până acum, dar având în vedere lipsa tratamentelor noi pentru demență în ultimii 15 ani, este esențial să testăm cât mai multe abordări posibile pentru combaterea bolii Alzheimer”, a declarat David Reynolds, director științific al Alzheimer’s Research.