Un studiu sugerează că o bună îngrijire a dinţilor poate fi benefică pentru creier. O echipă de oameni de ştiinţă din Japonia a constatat că bolile gingivale şi pierderea dinţilor au fost legate de micşorarea creierului în zona hipocampusului, care joacă un rol în memorie şi în boala Alzheimer.
Studiul publicat miercuri nu dovedeşte că bolile gingivale sau pierderea dinţilor cauzează boala Alzheimer dar indică o asociere între sănătatea dinţilor şi afectarea creierului.
O bună îngrijire a dinţilor poate fi legată de o mai bună sănătate a creierului, potrivit unui studiu publicat în ediţia online de miercuri a revistei Neurology jurnalul Academiei americane de Neurologie, scrie News.ro.
„Pierderea dinţilor şi bolile gingivale, care reprezintă o inflamaţie a ţesutului din jurul dinţilor care poate cauza contracţia gingiilor şi slăbirea dinţilor, sunt foarte frecvente, astfel încât evaluarea unei potenţiale legături cu demenţa este incredibil de importantă”, a declarat autorul studiului, Satoshi Yamaguchi, doctor în medicină, de la Universitatea Tohoku, din Japonia.
Studiul a constatat că aceste afecţiuni pot juca un rol în sănătatea creierului, respectiv a zonei care controlează gândirea şi memoria, oferindu-le oamenilor un alt motiv pentru a avea mai multă grijă de dinţii lor, a precizat cercetătorul japonez.
La studiu au participat 172 de persoane cu o vârstă medie de 67 de ani care nu aveau probleme de memorie la începutul cercetării.
Participanţii au fost supuşi unor examene dentare şi au făcut teste de memorie la începutul studiului.
De asemenea, participanţilor li s-au efectuat examinări cerebrale imagistice pentru a măsura volumul hipocampusului la începutul studiului şi din nou patru ani mai târziu.
Pentru fiecare participant, cercetătorii au numărat numărul de dinţi şi au verificat dacă există afecţiuni gingivale prin examinarea adâncimii de sondare parodontală, o măsurătoare a ţesutului gingival, citirile sănătoase fiind de la unu la trei milimetri.
Boala gingivală uşoară implică adâncimi de sondare de trei sau patru milimetri în mai multe zone, în timp ce boala gingivală severă implică adâncimi de sondare de cinci sau şase milimetri în mai multe zone, precum şi o pierdere osoasă mai mare şi poate provoca slăbirea dinţilor şi, în cele din urmă, căderea lor.
Cercetătorii au descoperit că numărul de dinţi şi cantitatea de afecţiuni gingivale au fost legate de modificările din hipocampul stâng al creierului.
În cazul persoanelor cu afecţiuni gingivale uşoare, faptul de a avea mai puţini dinţi a fost asociat cu o rată mai rapidă de micşorare a zonei creierului în hipocampul stâng.
Faptul de a avea mai mulţi dinţi, care cauzează afecţiuni gingivale severe, a fost asociat cu o rată mai rapidă de scădere a volumului creierului în aceeaşi zonă a creierului.
După ajustarea în funcţie de vârstă, cercetătorii au descoperit că, pentru persoanele cu afecţiuni gingivale uşoare, creşterea ratei de contracţie a creierului cauzată de lipsa unui singur dinte a fost echivalentă cu aproape un an de îmbătrânire a creierului.
În schimb, pentru persoanele cu afecţiuni gingivale severe, creşterea ratei de contracţie a creierului datorată unui dinte în plus a fost echivalentă cu 1,3 ani de îmbătrânire a creierului.
„Aceste rezultate evidenţiază importanţa păstrării sănătăţii dinţilor şi nu doar a păstrării dinţilor”, a declarat Yamaguchi.
„Constatările sugerează că păstrarea dinţilor care cauzează boli gingivale severe este asociată cu atrofierea creierului. Controlul progresiei bolii gingivale prin vizite regulate la dentist este crucial, iar dinţii cu boli gingivale severe ar putea necesita să fie extraşi şi înlocuiţi cu dispozitive protetice adecvate”, a precizat omul de ştiinţă japonez.
El a menţionat că sunt necesare studii viitoare pe grupuri mai mari de persoane.
O altă limitare a studiului este faptul că a fost realizat într-o singură regiune din Japonia, astfel că rezultatele nu pot fi generalizate şi pentru alte zone.