Armata ucraineană a depins de mult timp de armele de producție sovietică. Acum, Ucraina și statele occidentale se străduiesc să facă rost de muniție pentru armele cu care ucrainenii resping asaltul Rusiei, uneori chiar cu ajutorul producătorilor de armament din cele mai izolate colțuri ale Europei de Est, relatează The New York Times.
Misiunea este clară, dar periculoasă: obuzele folosite de sistemele sovietice de artilerie trebuiesc umplute cu explozibilele care le vor transforma în proiectile letale.
Pentru locuitorii din Kosteneț, un orășel de munte din vestul Bulgariei, aceasta este o oportunitate binevenită, în ciuda faptului că reprezintă un pericol de moarte. Pentru uzina de muniție Terem înseamnă mai multe locuri de muncă.
Fabrica a încetat să mai producă obuze de 122 de milimetri în 1988, în timp ce Războiul Rece ajungea la final. În curând, însă, liniile de asamblare au fost repornite.
Invazia rusă a Ucrainei a făcut ca armele și muniția din era sovietică să capete o importanță esențială pe măsură ce statele occidentale trimit tot mai mult armament de care armata ucraineană are nevoie pentru a opri asaltul rusesc.
Orașele mici din Bulgaria, cu populații majoritar proruse, nu ar părea să fie la prima vedere candidatele potrivite pentru susținerea efortului de război al armatei ucrainene.
În ciuda influxului de armament occidental sofisticat, la un an de la declanșarea războiului, Ucraina depinde încă de armele care funcționează cu muniție de tip sovietic.
SUA și aliații săi din NATO nu produc muniție de acest gen, iar puținele locuri din afara Rusiei care o fac se află, în general, în spațiul ex-sovietic.
Situația a împins țările occidentale să caute soluții alternative, investind milioane de dolari în căi inovative de a păstra secretul acestor operațiuni și de a evita consecințele politice și măsurile prin care Rusia s-ar putea răzbuna.
Soluțiile vin uneori din partea unora dintre cele mai izolate zone din Europa de Est, precum orășelele bulgărești Kosteneț și Sopot.
Reprezentanți ai ambasadei americane din Bulgaria au luat parte la o ceremonie de deschidere a unei noi linii de producție în Kosteneț. „Este un lucru foarte important pentru oraș”, a spus primarul adjunct, Margarita Minceva.
Și pentru Sopot, aflat la 80 de kilometri de Kosteneț, invazia rusă a reprezentat o oportunitate. Aici se găsește VMZ, o companie de arme pentru care lucrează majoritatea forței de lucru din localitate.
„Probabil că nu există nici măcar o familie în oraș ai cărei membrii nu au lucrat sau nu lucrează la uzină”, a spus primarul Deian Doinov. „Practic, nu avem șomaj – doar cei care nu vor să lucreze nu au serviciu.”
Bulgaria are relații istorice apropiate cu Moscova, cu toate că face parte din UE și NATO. Vara trecută, știrile care au dezvăluit că Bulgaria a livrat arme Ucrainei, în ciuda unei opoziții puternice, a aprins spiritele din sfera politică a țării.
Dar Bulgaria nu este nici pe departe singura țară care contribuie pe ascuns la efortul de război al Ucrainei. Luxemburg furnizează Kievului arme produse în Cehia. Intermediari finanțați de SUA colindă fabricile din Bosnia și Herțegovina, Serbia și România în căutare de armament. Marea Britanie a pus bazele unui grup de lucru secret pentru înarmarea Ucrainei, potrivit unui document obținut de NYT și a unor oficiali care cunosc situația.
Importanța acestor surse este tot mai mare pe măsură ce Ucraina consumă muniție cu o viteză nesustenabilă. Secretarul NATO, Jens Stoltenberg, a spus săptămâna trecută că rata de epuizare a muniției din rezerva armatei ucrainene este „de multe ori mai mare decât rata noastră de producție din acest moment”.
În ultimele luni, Ucraina a tras între 2.000 și 4.000 de obuze de artilerie pe zi, dar ar vrea să folosească și mai multe ca să poată să recucerească teritoriul ocupat de Rusia. La un moment dat, vara trecută, Rusia trăgea până la 50.000 de obuze pe zi, dar numărul a mai scăzut de atunci pentru că și armata rusă duce lipsă de muniție.
După declanșarea invaziei, anul trecut, Ucraina și aliații ei au început să cumpere armament sovietic de oriunde îl găseau. Companiile ucrainene de stat le cereau intermediarilor din America și din alte părți să le procure tancuri, elicoptere, avioane și mortare, potrivit unui document obținut de The Times.
Atât Marea Britanie, cât și SUA au finanțat înțelegeri cu alte țări și intermediari în cazurile în care țările producătoare nu doreau să fie asociate public cu eforturile de susținere a armatei ucrainene.
În luna iunie a anului trecut, Marea Britanie a ajuns la o înțelegere cu Pakistan pentru achiziționarea a 40.000 de obuze de artilerie și rachete fabricate în această țară. Potrivit acordului, Regatul Unit urma să plătească un intermediar din România pentru achiziționarea armelor pakistaneze. În documentele oficiale ale tranzacției nu se făcea nicio mențiune despre Ucraina.
Înțelegerea a picat când furnizorul pakistanez nu a reușit să livreze muniția, a dezvăluit Marius Roșu, șeful departamentului de exporturi al Romtehnica.
Roșu a spus că firma sa nu trimite arme în Ucraina, dar că unii clienți s-ar putea să cumpere arme de la Romtehnica și să le trimită apoi în Ucraina. „Asta nu este problema noastră.”
„Având în vedere că războiul din Ucraina continuă, unde să credem că vor fi exportate obuzele?” a spus Liuba, o vânzătoare de la un magazin din Kosteneț. Nu trebuie să fii om de știință „să îți dai seama că producția noastră se duce în Ucraina”.
Încă de când armele produse în Bulgaria au început să apară în arsenalul grupărilor rebele din Siria, Sofia a intrat în colimatorul Moscovei, care îl sprijină pe președintele sirian Bashar al-Assad.
Asasinii ruși l-au otrăvit pe un vânzător de arme bulgar în 2015, iar, de atunci, o serie de explozii misterioase au lovit companiile de arme din Bulgaria.
Liuba se teme că prezența uzinei de arme Terem, unde a avut loc o explozie accidentală în 2014, face din Kosteneț o țintă pentru Rusia. „Suntem oameni simpli; probabil că nu vom știi niciodată ce fac ei mai exact acolo”.