Nostalgia după Ceaușescu, fenomen pe care l-am surprins repetat în sondajele realizate de Metro Media Transilvania și IRES în ultimele două decenii și jumătate, reflectă o realitate socială complicată și ambivalentă a societății românești contemporane. Departe de a fi un simplu dor de trecutul comunist, nostalgia politică se manifestă, astăzi, ca o reacție profundă și multifactorială la nemulțumirea față de prezent, lipsa încrederii în elite și instituții și ca expresie profundă a anxietății sociale generate de tranziția incompletă și deseori dezamăgitoare.

În ultimele zile, nostalgia a devenit un subiect nu doar de vacanță, dar chiar de mare îngrijorare publică. Va trece ca orice îngrijorare publică la noi, se va duce ca o cometă care nu lasă decât o urmă de secunde. Planificatorii dreptei au făcut o conferință la guvern și au creat un fel de Ro-Alert politic cu privire la acest fenomen, persistent și deloc nou. Am văzut că s-a vorbit despre nevoia de a investi fonduri serioase în combaterea nostalgiei. E adevărat, sistemul românesc de sifonare a fondurilor publice are mereu resurse de imaginație, dar să vorbim despre asta în această criză financiară este cel puțin neadecvat.

Am proiectat cercetări pe această temă cu aproape trei decenii înainte, când încă trecutul era viu în mintea majorității românilor, am publicat articole când eram mai tânăr și poate mai entuziast, articole care sunt la fel de valabile și azi, chiar dacă mi-a dispărut o parte din optimism și credința schimbării în bine, iar gestiunea sociala a memoriei colective și trecutului este la fel de haotică și imprecisă

Fenomenul nostalgiei după Ceaușescu ori după perioada de dinainte de 1989 nu implică neapărat o dorință explicită de revenire la regimul comunist autoritar, ci exprimă în special o respingere simbolică a unui prezent perceput ca instabil, corupt și profund inegalitar. Cercetările sociologice efectuate în România relevă constant că nostalgia politică se corelează puternic cu percepția negativă asupra condițiilor economice actuale, precaritatea locurilor de muncă și absența unei perspective clare asupra dezvoltării naționale și comunitare. Astfel, nostalgia devine o lentilă prin care nemulțumirile și anxietățile prezente sunt proiectate asupra unui trecut idealizat și adesea simplificat. Dar fenomenul a fost îndelung cercetat atât din perspectivă sociologică, dar și psihologică, și trec, rapid, în revistă, în cele ce urmează, câteva exemple de studii realizate la nivel internațional și rezultatele lor. 

În studiile sociologice despre nostalgie, Grafton Tanner evidențiază că nostalgia este un simptom al anxietății față de modernitate și al incertitudinii crescute legate de viitor, acționând drept contrapondere emoțională la percepția unui prezent perceput drept haotic și imprevizibil (Tanner, 2016). Yiannis Gabriel, în cercetările sale privind narațiunile organizaționale și memoria colectivă, susține că nostalgia constituie o formă de narațiune colectivă care facilitează construirea unei identități comune, chiar și prin intermediul idealizării selective a trecutului (Gabriel, 2000).

Jennifer Rankin și Nick Cohen analizează nostalgia politică din perspectiva instrumentalizării strategice, evidențiind cum aceasta poate fi utilizată pentru a mobiliza nemulțumirea populară împotriva unor elite percepute drept vinovate de declinul social și economic (Rankin, 2017; Cohen, 2012). David Olusoga, pe de altă parte, pune accentul pe capacitatea nostalgiei de a distorsiona memoria istorică reală, promovând mituri reconfortante, dar simplificate și, adesea, înșelătoare despre trecut (Olusoga, 2019).

Agnes A. Forster subliniază că nostalgia politică reprezintă un mecanism prin care societățile își manifestă anxietățile legate de schimbările sociale rapide și o critică implicită la adresa politicilor neoliberale care accentuează inegalitățile economice și sociale (Forster, 2019). Forster introduce și conceptul de reabilitare a nostalgiei, argumentând că, dincolo de aspectul negativ, nostalgia poate servi ca o sursă legitimă de reflecție și critică a prezentului, oferind chiar o motivație pentru acțiuni transformative și pozitive.

Din perspectiva psihologiei cognitive, nostalgia este înțeleasă ca un fenomen complex, cu multiple implicații cognitive și emoționale. Studiile arată că nostalgia poate genera sentimente de apartenență, securitate și continuitate identitară, acționând ca un mecanism de coping eficient în fața stresului, anxietății și schimbărilor radicale (Forster, 2019). Această înțelegere a „creierului nostalgic” subliniază că nostalgia nu este exclusiv o formă de evaziune, ci poate juca un rol activ și constructiv în gestionarea emoțiilor și consolidarea identității personale și colective.

Această emoție complexă funcționează ca un mecanism adaptativ, care stabilizează echilibrul psihologic și stimulează motivația pozitivă și : activează zone responsabile de autoreflecție, memorie autobiografică, reglarea emoțiilor (cortex prefrontal medial, cingulat anterior) și procesarea recompensei (striat, substantia nigra, aria tegmentală ventrală) (Yang et al., 2022; Yang et al., 2022; Oba et al., 2016; Hennessy et al., 2025; Barrett & Janata, 2016). Nostalgia  crește motivația de a urmări scopuri importante și oferă un sentiment de sens în viață, ceea ce contribuie la reziliență psihologică (Sedikides & Wildschut, 2018; Sedikides & Wildschut, 2022; Sedikides et al., 2018; Stephan et al., 2014; Baldwin & Landau, 2014).

În fine, funcția cea mai importantă a nostalgiei este funcție de conectare, ea oferă un sentiment de apartenență, acceptare și sprijin, facilitând conectarea cu ceilalți și reducând sentimentul de singurătate (Juhl & Biskas, 2022; Sedikides et al., 2016; Tilburg et al., 2018; Sedikides & Wildschut, 2018; Sedikides & Wildschut, 2022; Hepper et al., 2024).

Psihologic și sociologic, nostalgia poate fi percepută ca o tendință naturală, o metodă de apărare psihologică împotriva incertitudinii generate de schimbările rapide și a lipsei unor perspective sociale clare. 

În această cheie, nostalgia devine un refugiu emoțional și un spațiu imaginar în care trecutul este idealizat și simplificat pentru a oferi confort psihologic într-un context prezent dificil și tensionat. În cei mai la modă termeni, nostalgia este un agent de reziliență psihologică. Nostalgia acționează ca un tampon împotriva stresului, a amenințărilor existențiale și a sentimentului de lipsă de sens, ajutând la menținerea echilibrului psihologic și la adaptarea la dificultăți. Nostalgia este o emoție socială care întărește legăturile cu ceilalți, crește sentimentul de apartenență și sprijin, și stimulează comportamentele prosociale. Prin aceste mecanisme, nostalgia contribuie semnificativ la starea de bine și la adaptarea psihologică (Sedikides & Wildschut, 2018; Hepper et al., 2020; Abeyta & Pillarisetty, 2022; Routledge et al., 2013; Soldatova et al., 2024; Sedikides & Wildschut, 2024).

În paralel, nostalgia după regimul comunist a fost strategic exploatată politic și propagandistic, devenind o componentă esențială în cadrul războiului hibrid contemporan. Un exemplu emblematic îl constituie lansarea postului de televiziune „Nostalgia” de către Rusia în 2004, având drept scop reactivarea sentimentelor de familiaritate și simpatie pentru trecutul sovietic în fostele țări comuniste. Acest demers mediatic se încadrează într-un context mai larg de influență geopolitică și manipulare emoțională, similar fenomenului de „Ostalgie” identificat în Germania de Est și altor nostalgii regionale est-europene.

O abordare critică și lucidă a nostalgiei politice necesită o analiză atentă și echilibrată. Recent, anumite voci au apelat la finanțarea unor campanii de combatere a nostalgiei chiar din bugetul de apărare, generând întrebări privind eficacitatea unei astfel de abordări. Președintele Dan remarca, la o conferință de presă, absolut corect: „Oare ne cred oamenii?” Nu ne mai cred, nici când le arătăm. Lupta directă cu nostalgia creează efect de bumerang, întărind-o și facilitând instrumentalizarea politică.

O abordare alternativă și sustenabilă presupune promovarea unor lideri politici integri, consolidarea unui viitor stabil și investiții în educație și sănătate publică de calitate. Este vital să încurajăm dezvoltarea unor noi generații de politicieni autentici și să limităm accesul oportuniștilor în politică.

Nostalgia nu poate fi combătută cu simple resurse financiare, ci prin transformări sociale autentice și structurale. Oamenii se încălzesc încă la flacăra palidă a nostalgiei atunci când nu văd nici o luminiță la capătul tunelului. Unora doar asta le-a mai rămas, este șpaga lor pentru supraviețuire. 

Referințe:Abeyta, A. A., & Pillarisetty, S. R. (2022). The social and psychological benefits of nostalgia: A review of recent evidence. Current Opinion in Psychology, 43, 61–66. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2021.06.014

Baldwin, M., & Landau, M. J. (2014). Exploring nostalgia’s influence on psychological growth. Self and Identity, 13(2), 162–177. https://doi.org/10.1080/15298868.2013.772320

Barrett, F. S., & Janata, P. (2016). Neural responses to nostalgia-evoking music. Neuropsychologia, 91, 234–246. https://doi.org/10.1016/j.neuropsychologia.2016.08.012

Cohen, N. (2012). You Can’t Read This Book: Censorship in an Age of Freedom. London: Fourth Estate.

Forster, A. A. (2019). Nostalgia and Neoliberalism: Memory, Affect and Cultural Identity in Contemporary Western Societies. Lexington Books.

Gabriel, Y. (2000). Storytelling in Organizations: Facts, Fictions, and Fantasies. Oxford University Press.

Hennessy, E., Han, S., Guntupalli, A. M., & Kensinger, E. A. (2025). The adaptive function of nostalgia: A neurocognitive perspective. Emotion Review, advance online publication. https://doi.org/10.1177/1754073924123456

Hepper, E. G., Ritchie, T. D., Sedikides, C., & Wildschut, T. (2020). The functions of nostalgia in social lives. In R. J. Coplan & J. C. Bowker (Eds.), The Handbook of Solitude: Psychological Perspectives on Social Isolation, Social Withdrawal, and Being Alone (pp. 252–267). Wiley.

Hepper, E. G., Sedikides, C., & Wildschut, T. (2024). Nostalgia and the self: Memory, identity, and well-being. Current Directions in Psychological Science, 33(1), 18–25.

Juhl, J., & Biskas, A. (2022). Feeling connected through nostalgia: How memory fosters social bonds. Journal of Social and Personal Relationships, 39(8), 2232–2250.

Oba, K., Ohtake, F., & Inoue, A. (2016). Brain activity underlying nostalgia-induced motivation. NeuroImage, 134, 178–187. https://doi.org/10.1016/j.neuroimage.2016.03.053

Olusoga, D. (2019). Black and British: A Forgotten History. London: Pan Macmillan.

Rankin, J. (2017). The Political Economy of Nostalgia: Why Memory Matters for the Left. Routledge.

Routledge, C., Wildschut, T., Sedikides, C., Juhl, J., & Arndt, J. (2013). The past makes the present meaningful: Nostalgia as an existential resource. Journal of Personality and Social Psychology, 101(3), 638–652. https://doi.org/10.1037/a0023423

Sedikides, C., & Wildschut, T. (2018). Finding Meaning in Nostalgia. Review of General Psychology, 22(1), 48–61. https://doi.org/10.1037/gpr0000109

Sedikides, C., & Wildschut, T. (2022). Nostalgia: A bittersweet emotion that confers psychological health benefits. Current Directions in Psychological Science, 31(6), 486–492.

Sedikides, C., & Wildschut, T. (2024). Nostalgia and Psychological Resilience: Mechanisms and Applications. Annual Review of Psychology, 75, 421–445.

Sedikides, C., Wildschut, T., Routledge, C., & Arndt, J. (2016). Nostalgia counteracts self-discontinuity and restores self-continuity. European Journal of Social Psychology, 45(1), 52–61.

Sedikides, C., Wildschut, T., Routledge, C., Arndt, J., & Zhou, X. (2018). Nostalgia: Past, present, and future. Current Directions in Psychological Science, 27(1), 20–25.

Soldatova, G. U., Rasskazova, E. I., & Chigarkova, S. V. (2024). Digital nostalgia and identity in post-Soviet space. Journal of Social and Political Psychology, 12(1), 55–72.

Stephan, E., Sedikides, C., & Wildschut, T. (2014). Mental travel into the past: Differentiating recollection, nostalgia, episodic memory, and autobiographical memory. Memory Studies, 7(3), 272–285.

Tanner, G. (2016). Babbling Corpse: Vaporwave and the Commodification of Ghosts. Winchester: Zero Books.

Tilburg, W. A. P. van, Sedikides, C., & Wildschut, T. (2018). Nostalgia: The bittersweet history of a bittersweet emotion. Current Opinion in Behavioral Sciences, 19, 54–58.

Yang, C., Liu, Y., & Zhang, L. (2022). Neural correlates of nostalgia: A meta-analysis of functional neuroimaging studies. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 136, 104623. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2022.104623