După anexarea Crimeei, mulţi tătari s-au refugiat în oraşe din Ucraina, de teamă să nu fie persecutaţi. Liderul lor istoric, Mustafa Djemilev, a primit interdicţia de a pătrunde în peninsulă după ce a denunţat acţiunea Moscovei. „Fiecare zi de ocupaţie este o insultă pentru fiecare ucrainean”, consideră Djemilev.

Acum el se află la Kiev şi a luat parte la ceremoniile de comemorare, alături de sute de ucraineni care au aprins candele pe un bulevard din centrul oraşului. Oamenii au făcut din lumânări conturul Peninsulei Crimeea pe asfalt.

„Nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat, pentru că istoria se repetă astăzi, chiar dacă nu la aceleaşi proporţii. Şi acest lucru nu-i îngrijorează doar pe tătari, ci şi pe ucraineni”, spune o tânără.

Pe 18 mai 1944, poliţia secretă sovietică a început deportarea tătarilor din Crimeea, după ce i-a acuzat de colaborare cu naziştii. Tătarii au avut la dispoziţie doar câteva minute să se pregătească înainte să fie înghesuiţi în vagoane pentru transportul animalelor şi trimişi în Asia Centrală. Operaţiunea a durat doar trei zile, timp în care peste 190.000 de oameni au fost strămutaţi.

Comemoarea a 70 de ani de la marea deportare are loc într-un context tensionat, iar tătarii cer ajutorul comunităţii internaţionale.

În urmă cu două zile, Organizaţia Naţiunilor Unite a denunţat hărţuirea şi persecuţiile la care sunt supuşi tătarii din Crimeea, care reprezintă 12% din populaţia de aproape 2 milioane a Peninsulei.