Joia Mare, cunoscută și drept Joia Neagră, este una dintre cele mai speciale zile din Săptămâna Patimilor. Este momentul în care, în biserică, se amintesc patru evenimente importante din viața Mântuitorului Iisus și ziua în care se respectă cele mai multe tradiții stămoșești. Ce obiceiuri sunt complet interzise în Joia Mare.

În Joia Patimilor, credincioșii fac ultimele pregătiri pentru marele praznic al Învierii Domnului. Cu patru zile înainte de Paște se vopsesc ouăle, iar în biserică se organizează Denia celor 12 Evanghelii, slujba în care se citesc pasaje despre patimile lui Hristos.

Sfânta și Marea Joi este ziua închinată celor patru evenimente importante din viața Mântuitorului și anume: Sfânta spălare a picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, Rugăciunea mai presus de fire (arhierească) și vânzarea Domnului, începutul Patimilor.

Este ziua în care Iisus, alături de ucenici, a luat masa pentru a sărbători Paștele evreiesc. Cu această ocazie, El le spală picioarele celor 12 discipoli și le spune că unul dintre ei L-a vândut.

La Cina cea de Taină, Iisus instituie Sfânta Taină a Împărtășaniei, de unde se și spune că pâinea (anafura) este parte din trupul Lui și vinul este sângele Lui. După Cina cea de Taină, Iisus merge în grădina Ghetsimani să se roage, iar de acolo este ridicat de farisei și dus, în final, în fața lui Pilat.

Joia Mare este și ultima zi în care se mai pomenesc morții. În această zi, femeile merg la biserică și împart pachete cu mâncare de post, printre care colaci, vin, miere și fructe.

Potrivit tradițiilor strămășești, în noaptea de dinainte de Joia Mare sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la casele lor. Oamenii obișnuiesc să aprindă focuri în curte, în fața casei sau în cimitire cu această ocazie.

În cele mai multe locuri din țară, Joia Mare este ziua în care vopsesc ouăle pentru ziua de Paște. Culoarea roșie este cel mai des folosită deoarece, conform scrierilor vechi, roșu reprezintă sângele Mântuitorului Hrisos care a răstignit pe cruce pentru mântuirea omenirii.

Potrivit tradițiilor populare, ouăle vopsite în Joia Mare se mănâncă în ziua de Paște, iar coaja acestora se îngroapă în pământul pășunilor pentru a apăra animalele curții de eventualele boli.

Tot în Joia Patimilor încep pregătirile pentru masa de Paște. De acum se fac cele mai importante aluaturi pentru pască și cozonaci.

"În Săptămâna Mare punem accent pe liniștea sufletului. Este cea mai intensă săptămână din întreg postul Mare, iar fiecare om culege acum roadele postului prin Spovedanie și Împărtășanie. Este bine ca oamenii să își aleagă un părinte duhovnic la care să meargă cu întreaga familie, în fiecare zi până la Paște, pentru a se spovedi și pentru a-și mărturisi păcatele.

Balanța dintre trup și suflet se dezechilibrează de-a lungul vieții, iar prin Spovedanie și Împărtășanie oamenii își eliberează gândurile și își curăță sufletul. Este o perioadă de liniște în care trebuie să primeze iubirea față de noi și aproapele nostru. Este un timp bun pentru a cere iertare tuturor celor dragi, dar și pentru a face o faptă bună în fiecare zi.", a declarat pentru Digi24 Părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstirea Cașin din București.

În seara zilei de Joi oamenii merg la biserică, iar preotul citește pasaje din Denia celor 12 Evanghelii. 

Potrivit rânduielilor canonice, în zilele din Săptămâna Mare se ajunează (se ține post) din prima parte a zilei și până spre seară. În Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, iar la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca.

Începând cu ziua de Joi din Săptămâna Mare nu se mai spală haine, iar femeile nu au voie să coase.

În Joia Mare nu se doarme la prânz. Potrivit superstițiilor, cine va dormi va fi leneș tot anul.

În Joia Mare nu este permis să îți saluți prietenii printr-un sărut. Joia a fost “Sărutul lui Iuda” în grădina Ghetsimani. Potrivit evangheliștilor Marcu și Matei, acest semn (sărutul) a fost o convenție a celor care au complotat împotriva lui Iisus și i-au promis lui Iuda suma de 30 de arginți.

În Joia Mare, potrivit superstițiilor, gestul sărutului este tradus prin trădare. “Sărutul lui Iuda” a devenit o expresie des folosită și în zilele noastre în contextul în care se vorbește despre o trădare din partea unei persoane.