Turcia și Ungaria au venit la summitul NATO de la Washington pregătite să joace la două capete și să negocieze, anticipând deja că Donald Trump va câștiga un al doilea mandat la Casa Albă. Liderii populiști ai celor două țări nu sunt niște parteneri convenabili pentru restul alianței și, cu toate că unul apără valorile creștine, iar celălalt a adoptat o doctrină din ce în ce mai islamistă, ei au și multe interese în comun, potrivit Politico.

Ambele țări cochetează cu Rusia, evită să ofere sprijin Ucrainei și au politici externe care de multe ori se bat cap în cap cu prioritățile NATO.

Premierul maghiar Viktor Orban și președintele turc Recep Tayyip Erdogan vor să se asigure că NATO rămâne doar o alianță pur defensivă – în alte cuvinte, să nu își bage nasul în Ucraina. Mai mult, ambii lideri se pregătesc pentru o posibilă schimbare de guvern în Statele Unite și vor să se pună bine cu Trump.

Imediat ce a ajuns la Washington din călătoria sa foarte criticată la Moscova și Beijing, Orban a stat de vorbă cu Erdogan. Apoi, s-a întâlnit cu Trump la Mar-a-Lago, în Florida.

Orban a folosit summitul NATO ca o platformă pentru a-și promova propria „misiune de pace” - un efort de a încheia războiul din Ucraina în condiții care ar fi favorabile mai degrabă pentru liderul rus Vladimir Putin, instigatorul războiului, decât ucrainenilor.

„Problema războiului dintre Rusia și Ucraina a fost discutată”, a anunțat biroul lui Orban imediat după întâlnirea cu Erdogan, adăugând că premierul maghiar „a cerut sprijin pentru misiunea de pace a Ungariei, în perspectiva faptului că Turcia a fost până acum singurul mediator de succes în acest conflict”.

Cu câteva săptămâni înainte de summit, Orban l-a forțat pe premierul de atunci al Olandei, Mark Rutte, să semneze și să confirme că va respecta poziția Budapestei cu privire la susținerea Ucrainei. Doar atunci, Orban a fost de acord să susțină candidatura lui Rutte la poziția de secretar general al NATO.

Nici Turcia nu l-a lăsat pe Rutte să scape prea ușor, înainte să îl aprobe ca următorul lider al NATO. Acum, spre disperarea diplomaților americani și europeni, Ankara are o nouă cerință: ca Turcia să fie gazda summitului NATO din 2026.

În declarația comună de la finalul summitului NATO se menționează că următorul summit va avea loc la Haga, în Olanda, în 2025, urmat de „o întâlnire în Turcia”. Formatul acelei întâlniri și momentul când va avea loc au fost lăsate în coadă de pește pentru ca statele membre să poată discuta detaliile mai târziu.

Ankara a vrut să dilueze și partea din declarație care făcea referire la cooperarea NATO-UE. Problema este una acidă pentru Turcia, a cărei inițiativă de aderare există doar pe hârtie. 23 dintre cele 32 de membre NATO sunt țări care fac parte din UE.

În final, declarația NATO spune că alianța „recunoaște valoarea unei apărări mai puternice și mai capabile a Europei care contribuie pozitiv la securitatea transatlantică și globală și este complementară și interoperabilă cu NATO”.

Aceste cuvinte nu au fost pe placul lui Erdogan, dar, până la urmă, el trebuie să accepte și unele compromisuri.

Diplomații occidentali din NATO au privit sincronizarea pe plan politic dintre Ankara și Budapesta de mai mulți ani. Cea mai mare durere de cap pentru cei mai mulți aliați NATO a fost atunci când cele două țări au încetinit mult procesul de aderare al Suediei la NATO – început în 2022 și aprobat abia după mai mult de 600 de zile.

Cu toate că cele două țări le fac multe bătăi de cap celorlalți membri NATO, cerințele lor nu se aliniază mereu.

Oficialii maghiari s-au plâns în privat când au fost luați pe nepregătite de decizia Turciei de a accepta aderarea Suediei la NATO în ianuarie, după ce Ankara a obținut acordul de achiziționare a avioanelor de luptă F-16 din SUA.

Ungaria, la rândul ei, a început să își schimbe poziția și s-a înțeles cu Suedia pentru achiziționarea a încă patru avioane de luptă Saab JAS Gripen.

Și cu toate că atât Orban, cât și Erdogan, s-au delimitat de restul alianței și s-au întâlnit cu Putin separat, pozițiile lor privind Ucraina nu sunt exact aceleași.

Liderul maghiar a încercat să submineze rolul NATO în Ucraina și a copiat retorica lui Putin despre război, declarând că Ucraina nu va putea rezista împotriva forțelor superioare ale Rusiei.

Mai mult, Ungaria nu intenționează să urmeze exemplul celorlalte state UE și să renunțe la importul de gaze naturale din Rusia.

Turcia și-a declarat susținerea pentru „integritatea teritorială, suveranitatea și independența” Ucrainei și livrează arme Kievului, dar, în același timp, își păstrează și relația comercială cu Rusia – inclusiv prin importul masiv de gaze rusești.

Erdogan a avertizat printr-un mesaj postat pe X că alianța „nu ar trebui să devină o participantă la război când planifică pașii pentru susținerea Ucrainei”.

Dar cu toate că acțiunile celor doi lideri diferă drastic, de multe ori, de politica adoptată de restul alianței, NATO rămâne o parte esențială a politicii externe a ambelor țări.

Orban a fost foarte respectuos când a ajuns la summit, aplecându-se atât în fața șefului NATO, Jens Stoltenberg, cât și a președintelui american Joe Biden, atunci când s-a prezentat pentru poza oficială.

Turcia are interese mult mai vaste care ies din arealul NATO. Armata sa se află în Siria și face incursiuni destul de dese în Irak. A încercat să formeze un bloc de state cu origini turcice care include fost state sovietice, precum Azerbaidjan. Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâzstan și Kazahstan.

Ankara cere deseori alianței NATO să se concentreze mai mult asupra luptei contra terorismului, o agendă politică ce servește intereselor ei naționale.

Orban a făcut chiar o vizită neoficială la summitul țărilor turcice la începutul lunii, o decizie care a fost criticată de șeful diplomației UE, Josep Borrell.

Borrell a ținut să precizeze că Orban nu a primit mandat din partea Consiliului UE de a aprofunda relațiile cu Organizația Statelor Turcice, subliniind faptul că UE respinge încercările acestei organizații de a recunoaște „entitatea secesionistă a ciprioților turci”, prin acordarea statutului de observator în cadrul alianței conduse de Ankara.

Cu câteva zile înainte să se întâlnească cu Biden și Stoltenberg, Erdogan s-a dus în Kazahstan și a participat la o întâlnire a Organizației de Cooperare de la Shanghai, un grup de securitate și apărare fondat de Beijing și Moscova, cerând să fie membră cu drepturi depline a acestei organizații.

Totuși, ministrul turc al apărării, Yaşar Güler, a spus într-un interviu pentru Politico: „Cea mai eficientă organizației de securitate în regiunea euro-atlantică este NATO... noi nu credem că este nevoie de orice altă formațiune.”