În mandatul şefei Guvernului Sanae Takaichi, ajunsă la putere în octombrie, Japonia şi-a accelerat virajul către o doctrină militară mai proactivă, îndepărtându-se de poziţia sa pacifistă, moştenită după al Doilea Război Mondial.
Beijingul reproşează Tokio faptul că desfăşoară armament ofensiv şi îşi creşte capacităţile militare.
Aceste acuzaţii de un „nou militarism”, care fac o paralelă cu militarismul japonez din anii 1930-1940, au devenit un leitmotiv al diplomaţiei chineze în ultimele luni.
„Însă nimic nu este mai departe de adevăr”, a dat asigurări duminică Shinjiro Koizumi într-un discurs, în Singapore, la Dialogul de la Shangri-La, principalul forum anual consacrat problemelor apărării în regiunea Asia-Pacific.
„Există o ţară care deţine un arsenal de armament nuclear uriaş şi bombardiere strategice. Japonia nu are nici una, nici alta. Cu toate acestea, Japoniei i se lipeşte eticheta de «nou militarism». Nu este straniu?”, s-a întrebat el.
Potrivit unor estimări datând din 2025 ale Institutului Internaţional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI), China are 600 de arme nucleare - cu 100 mai multe decât în 2024.
Statele Unite - care deţin 3.700 de arme nucleare potrivit SIPRI - acuză armata chineză de faptul că vrea să-şi consolideze în mod semnificativ arsenalul.
Relaţiile sino-japoneze, complicate de atrocităţile japoneze comise în timpul ocupaţiei Chinei în anii 1930-1940, au fost şi mai tensionate de comentarii făcute în noiembrie de către Sanae Takaichi.
Ea a sugerat atunci că Japonia ar putea să intervină militar, dacă Beijingul preia militar controlul Taiwanului, pe care China îl consideră parte integrantă a teritoriului chinez.
Shinjiro Koizumi a declarat duminică că activităţile militare chineze sunt „o sursă de îngrijorare gravă a Japoniei”.
El a anunţat că Tokio „îşi va dezvolta în mod continuu capacităţile apărării”.
„Trecutul Japoniei ca naţiune iubitoare de pace a fost apreciat mereu de către regiunea (Asia-Pacific) şi de către comunitatea internaţională. Acest fapt nu va fi zdruncinat de acuzaţii false, pentru că este un fapt”, a dat asigurări Shinjiro Koizumi.
El s-a întâlnit duminică cu omologul său filipinez Gilberto Teodoro.
Japonia şi Filipinele, care au în comun faptul că sunt aliaţi ai Statelor Unite şi au diferende teritoriale cu China, şi-au consolidat cooperarea militară.
Japonia urmează să transfere în cursul anului fiscal 2027 distrugătoare de clasa Abukuma şi avioane de tip TC-90 acestei ţări din Asia de Sud-Est, a anunţat duminică, într-un comunicat, Ministerul filipinez al Apărării.
Aceste nave, pe care Japonia le retrage treptat din serviciu, interesează Filipinele de o vreme.
În numele unor motive istorice, China revendică aproape toate insulele din Marea Chinei de Sud în defavoarea altor riverani - Filipine şi Vietnam.
O curte de Arbitraj a stabilit în 2016 că revendicările chinezeşti nu au nicio bază juridică.
Incidente au loc cu regularitate între nave chinezeşti şi filipineze în zona insulelor disputate.
Gilberto Teodoro a denunţat duminică activităţile chinezeşti la Marea Chinei de Sud şi a dat asigurări că ţara sa „nu-şi va sacrifica nici integritatea teritorială şi nici suveranitatea”.
„A acţiona altfel ar însemna răsturnarea mandatului popular, democratic şi liber pe care poporul l-a încredinţat liderilor noştri politici, contrar anumitor sisteme autocrate în care mandatul vine de sus şi se impune prin forţă”, a subliniat el, criticând voalat Beijingul.
În timp ce vorbea, armata chineză a publicat un comunicat în care a afirmat că „forţele navale şi aeriene” chineze au desfăşurat duminică „patrule” în apropierea recifului Scarborough - controlat de către China, dar revendicat de către Filipine.
Ele au scopul „să contracareze cu fermitate şi eficienţă tot felul de acte provocatoare şi de încălcări de drepturi”, a subliniat armata chineză.
Confruntări între Beijing şi Manila au loc cu regularitate în apropierea recifului Scarborough.
Pentru al doilea an la rând, China nu şi-a trimis ministrul Apărării la Dialogul de la Shangri-La.
Acest eveniment a reunit duminică oficiali politici, militari şi cercetători din zeci de ţări.
