Iranul e în contact direct cu rebelii din noua conducere a Siriei, după înlăturarea aliatului său, dictatorul Bashar al-Assad, în încercarea de a „preveni o traiectorie ostilă” a relației dintre cele două țări, a declarat luni un înalt oficial iranian pentru Reuters.
Avansul fulgerător al unei alianțe de miliții conduse de Hayat Tahrir al-Sham, o fostă filială a al-Qaeda, a marcat unul dintre cele mai mari puncte de cotitură pentru Orientul Mijlociu din ultimele generații. Căderea lui Assad din funcția de președinte a înlăturat un bastion prin care Iranul și Rusia își exercitau influența în întreaga lume arabă.
La câteva ore după căderea lui Assad, Iranul a declarat că se așteaptă ca relațiile cu Damascul să continue pe baza „abordării prevăzătoare și înțelepte” a celor două țări și a solicitat instituirea unui guvern incluziv care să reprezinte toate segmentele societății siriene.
Există puține îndoieli cu privire la îngrijorarea Teheranului cu privire la modul în care schimbarea puterii la Damasc va afecta influența Iranului în Siria, pivotul influenței sale regionale, scrie sursa citată.
Dar nu există panică, au declarat trei oficiali iranieni pentru Reuters, în timp ce Teheranul caută căi diplomatice pentru a stabili contacte cu persoane pe care unul dintre oficiali le-a numit „cei din noile grupuri de conducere din Siria ale căror opinii sunt mai apropiate de cele ale Iranului”.
„Principala preocupare pentru Iran este dacă succesorul lui Assad va îndepărta Siria de orbita Teheranului”, a declarat un al doilea oficial iranian. „Acesta este un scenariu pe care Iranul dorește să îl evite”.
O Sirie post-Assad ostilă ar priva grupul armat libanez Hezbollah de singura sa rută de aprovizionare terestră și ar refuza Iranului principalul său acces la Marea Mediterană și „linia frontului” cu Israelul.
Unul dintre oficialii de rang înalt a declarat că guvernanții clerici ai Iranului, confruntați cu pierderea unui aliat important în Damasc și cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie, sunt deschiși să discute cu noii lideri sirieni.
„Acest angajament este esențial pentru stabilizarea relațiilor și evitarea unor noi tensiuni regionale”, a declarat oficialul.
Teheranul a stabilit contacte cu două grupuri din cadrul noii conduceri, iar nivelul de interacțiune va fi evaluat în zilele următoare, după o reuniune a Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, un organism de securitate de vârf, a spus sursa citată de Reuters.
Doi dintre oficialii iranieni au declarat că Teheranul se teme ca Trump să folosească înlăturarea lui Assad ca pârghie pentru a intensifica presiunea economică și politică asupra Iranului, „fie pentru a forța concesii, fie pentru a destabiliza Republica Islamică”.
După retragerea Statelor Unite, în 2018, din acordul nuclear încheiat de Iran în 2015 cu șase mari puteri, președintele Donald Trump, aflat atunci la primul mandat, a aplicat o politică de „presiune maximă” care a condus la dificultăți economice extreme și a exacerbat nemulțumirea publică în Iran. Trump include în viitoarea sa administrație multe figuri cu viziuni dure asupra politicii americane ce trebuie aplicată Iranului.
În 2020, Trump, în calitate de președinte, a ordonat un atac cu dronă care l-a ucis pe Qassem Soleimani, cel mai puternic comandant militar al Iranului și creierul atacurilor din străinătate asupra intereselor SUA și ale aliaților săi.
„Iranului îi rămân acum doar două opțiuni: să se retragă și să traseze o linie defensivă în Irak sau să caute o înțelegere cu Trump”, a declarat Ali Vaez de la International Crisis Group.
Căderea lui Assad a scos la iveală influența strategică din ce în ce mai redusă a Teheranului în regiune, exacerbată de ofensivele militare ale Israelului împotriva Hezbollah în Liban și a grupului militant palestinian Hamas în Gaza.
Conducerea religioasă a Iranului a cheltuit miliarde de dolari pentru a-l susține pe Assad în timpul războiului civil care a izbucnit în Siria în 2011 și și-au desfășurat Gărzile Revoluționare în Siria pentru a-și menține aliatul la putere și a menține „Axa de rezistență” a Teheranului față de Israel și influența SUA în Orientul Mijlociu.
Căderea lui Assad elimină o verigă critică în lanțul de rezistență regională al Iranului, care a servit ca o rută de tranzit crucială pentru Teheran în furnizarea de arme și finanțarea grupurilor sale de influență, în special Hezbollah.